Lucrurile odată făcute nu mai pot fi desfăcute, ci eventual refăcute. Cineva constata că este suficient ca oamenii bun să nu facă nimic, iar răul va înainta.
Am crescut şi încă mai cresc (în mare măsură) în mediul evanghelic, şi mereu am avut senzaţia că această pretenţie „de oameni buni” e atotprezentă.
Sunt oameni răi printre evanghelicii hunedoreni? Cu siguranţă! Însă cu aceeaşi siguranţă spun că sunt şi oameni buni. Nimeni nu e bun prin el însuşi, aşa din inerţie. Omul ajunge să fie bun cand are parte de bunătate, iubeşte altfel cand e iubit (regula avand desigur excepţiile ei).
Dacă tot n-au făcut nimic de Halloween, sau cel puţin nu au glăsuit, n-au vrut să răspundă provocării mele oarecum ironice, m-am întrebat din nou ce „bine” şi ce „rău” fac evanghelicii hunedoreni?
Întrebarea mea nu se referă la indivizi în parte, aia e treaba şi preocuparea fiecăruia („fiecare va da socoteală de el însuşi…”– scrie apostolul Pavel), ci ca şi grupări evanghelice neoprotestante, comunităţile ce stau sub aproximativ aceeaşi umbrelă denominaţională. În încercarea mea de a-mi da un răspuns, m-am apucat să scriu, conştient fiind că „răspunsul” meu va fi unul limitat care are nevoie de completări, care are nevoie de răspunsul vostru.
Dacă le putem numi pe cele bune (în context eclesial cel puţin) cu siguranţă că le putem numi şi pe cele rele, iar dacă nu sunt rele prin faptă (şi sunt şi de-astea), sunt prin omisiune. Cu alte cuvinte (şi asta e prima mea concluzie înainte de a intra în detalii), sunt multe lucruri pe care NU le fac evanghelicii hunedoreni, iar asta e rău.
Vor urma detaliile …
Hunedoara Evanghelică 