Blestemul roadelor lipsă (scrisoarea de luni)

„Dimineaţa, pe cînd Se întorcea în cetate, I-a fost foame.  A văzut un smochin lîngă drum, şi S’a apropiat de el; dar n’a găsit decît frunze, şi i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s’a uscat.” Matei 21:18-19

Scrisoare
O să-l încercuiesc să rup blestemul nerodirii lui
şi să roiesc pe lângă el ca şi un şoim ce-i ciocăneşte rădăcina
mai mai să prindă viermi.
Şi-o să-i arăt o coadă de hârleț să vadă ce-o s-ajungă în curând,
peste un an…
Iată că-l rabd de trei şi nu rodeşte decât umbră,
din răsărit pân’ la apus.
îi scormonesc îmbrăţişarea de pământ să ştie că mai are şi-o parte-n cer,
nu-i totul dedesubt…
iar ziua e-mpărţită-n trei şi anotimpuri trei l-am aşteptat
şi încă unul îl mai rabd cu dor.
Dar dimineaţa s-a schimbat în zi şi-apoi a adormit pe dealuri dusă
pân’a murit ‘n-amurg, aşa cum primăvara timpuriu,
s-a copt în vară, toamnă şi apoi în ger.
În capăt de harleţ, dintr-un metal am pus un cioc cu care îi tot scriu
că în curând va fi amurg şi ger şi prea târziu…
(deci să rodeasc-acum) … asta îi scriu !
 
http://calatorru.wordpress.com/2008/10/27/scrisoare/
 

, , , , ,

  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: