„Dimineaţa, pe cînd Se întorcea în cetate, I-a fost foame. A văzut un smochin lîngă drum, şi S’a apropiat de el; dar n’a găsit decît frunze, şi i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s’a uscat.” Matei 21:18-19
Scrisoare O să-l încercuiesc să rup blestemul nerodirii lui şi să roiesc pe lângă el ca şi un şoim ce-i ciocăneşte rădăcina mai mai să prindă viermi. Şi-o să-i arăt o coadă de hârleț să vadă ce-o s-ajungă în curând, peste un an… Iată că-l rabd de trei şi nu rodeşte decât umbră, din răsărit pân’ la apus. îi scormonesc îmbrăţişarea de pământ să ştie că mai are şi-o parte-n cer, nu-i totul dedesubt… iar ziua e-mpărţită-n trei şi anotimpuri trei l-am aşteptat şi încă unul îl mai rabd cu dor. Dar dimineaţa s-a schimbat în zi şi-apoi a adormit pe dealuri dusă pân’a murit ‘n-amurg, aşa cum primăvara timpuriu, s-a copt în vară, toamnă şi apoi în ger. În capăt de harleţ, dintr-un metal am pus un cioc cu care îi tot scriu că în curând va fi amurg şi ger şi prea târziu… (deci să rodeasc-acum) … asta îi scriu !http://calatorru.wordpress.com/2008/10/27/scrisoare/
Hunedoara Evanghelică 