Pretenţii nejustificate (1)

Merg la biserică de dinainte de a mă naşte. Mai toată viaţa mea, o parte din ziua de duminică (5-6 ore) mi-am trăit-o (petrecut-o:) prin diverse biserici baptiste. După ce am mai crescut, chemat de rude, sau aşa din curiozitate, m-am mai dus şi pe la penticostali. Rareori pe la creştini după Evanghelie şi tot cam de atâtea ori pe la adventişti.

Am mers la biserică şi în cursul săptămânii. În unele săptămâni o dată, iar în altele de mai multe ori. Am mers la biserică de prea multe ori.

32 de ani x 52 de duminici / an = 1664 de duminici x 2 = 3328 „servicii divine” la care am luat parte.

Dacă împart duminicile astea la 2 (să zic că am fost prezent doar 2 duminici din 4, adică 50%), pentru că evident în unele duminici am lipsit, sau în altele nu m-am dus la biserică şi dimineaţa şi după-amiaza (aşa cum se obişnuieşte în mai toate bisericile evanghelice neoprotestante), şi dacă săptămânile în care am fost de mai multe ori la biserică compensează săptămânile în care nu am fost, tot aş putea aduna la cele 1664 de întâlniri duminicale, alte (să zicem jumătate) 832 de întâlniri de peste săptămână, adică 2496 în total.

Tot mergând la biserică, după o vreme începi să observi la „preaiubiţii tăi fraţi” anumite şabloane. Inevitabil constaţi, aşa cum am constatat şi eu, anumite clişee, anumite tipare comportamentale, ticuri verbale, pretenţii (cărora te supui şi tu, pentru a nu te auto-exlude – ca să fiu finuţ-)

Una dintre aceste pretenţii, una des întâlnită, şi din punctul meu de vedere  nejustificată atunci când e vorba despre noi ca şi comunitate religioasă, nu ca persoane individuale (cineva să mă ajute să pricep), este aceea că atunci când textul Scripturii (citit pentru predică, rugăciune, studiu) prin diferiţii ei scriitori se adresează „copiilor lui Dumnezeu” sau „sfinţilor” sau „celor aleşi de Dumnezeu”, el (textul) ni se adresează nouă.

În textul aceleiaşi Scripturi apare şi expresia „nu vă înşelaţi” (singuri),  şi apare de mai multe ori, tocmai pentru că era cazul celor cărora le-a fost adresată. Eu zic că uneori (şi iarăşi sunt finuţ) este şi cazul nostru, al evanghelicilor neoprotestanţi (hunedoreni).

Dacă mă înşel sau nu, judecaţi dumneavoastră (singuri)!

, , ,

  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: