„Stat şi religii în România – o relaţie transparentă?”

Notă introductivă 
  
Raportul „Stat  şi religii în România-o relaţie transparentă?” a fost elaborat de
Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki în
cadrul proiectului „Către transparenţă în implicarea statutlui în probleme religioase”,
cu sprijinului Ambasadei Elveţiei la Bucureşti.
 
Prin intermediul acestui raport, APADOR-CH a dorit a aduce la cunoştiinţa
publicului maniera cum interacţionează instituţiile publice româneşti şi minorităţile
religioase recunoscute de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor, mai ales pe fundalul unei sensibilităţi scăzute a autorităţilor
publice centrale şi locale în legătură cu aspecte ale libertăţii de religie şi conştiinţă
privind minorităţile religioase.
 
În România ultimilor ani, persoane sau entităţi care nu aparţin majorităţii ortodoxe
au acuzat tratamente discriminatorii în diverse domenii cum ar fi accesul pe piaţa
muncii, serviciile religioase cum ar fi înmormântările, învăţământul religios în
şcolile publice etc.
 
Pe de altă parte, cultele religioase recunoscute oficial au beneficiat de diverse forme
de sprijin din partea statului (scutiri de la plata unor impozite, fonduri
nerambursabile pentru construirea/renovarea de lăcaşuri de cult, sprijin pentru
salarizarea personalului, parteneriate cu autorităţi publice).
 
Cu toate că acest sprijin se realizează prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat
sau de la bugete locale, deci din banii contribuabililor, publicul din România nu are
acces la informaţii privind criteriile în baza cărora statul sprijină sub diverse forme
activităţile comunităţilor religioase sau la ce nivel se ridică suportul acordat fiecărei
grupări religioase.
 
În plus, la sfârşitul anului 2006 a fost adoptată o nouă lege privind libertatea
religioasă ale cărei prevederi au fost aspru criticate fiind considerate restrictive. La
mai bine de un an de la adoptare, nici publicul, nici organizaţiile guvernamentale nu
au acces facil la infomaţii despre impactul pe care adoptarea noii legi l-a avut asupra
cultelor, asociaţiilor, grupărilor religioase.
 
În consecinţă. APADOR-CH  şi-a propus să realizeze, din perspectiva minorităţilor
religioase din România, o cercetare atât asupra modului în care este acordat sprijinul
din partea statului, cât şi asupra impactului pe care noua lege a cultelor a avut-o în
practică. Raportul descrie practicile actuale ale autorităţilor publice centrale şi locale 
 

CUPRINS
 
Notă introductivă ___________________________________________________ 3
1. Metodologia cercetării _____________________________________________ 5
2. O privire comparativă: relaţia stat-biserică în lume _______________________ 7
2.1. Organizarea vieţii religioase în ţările europene ______________________ 7
2.2. Finanţarea religiilor în statele europene ____________________________ 9
3. Cadrul legal al libertăţii religioase în România _________________________ 12
3.1. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor
______________________________________________________________ 12
4. Structura confesională în România conform recensământului populaţiei din anul
2002 ____________________________________________________________ 16
5. Finanţarea cultelor religioase în România _____________________________ 17
5.1. Sprijinul salarial acordat de la bugetul de stat pentru personalul clerical şi
neclerical aparţinând cultelor religioase recunoscute din România__________ 17
5.1.1. Salariile personalui clerical_________________________________ 17
5.1.2. Salariile personalului neclerical _____________________________ 21
5.1.3. Poziţia cultelor faţă de salarizarea de la bugetul de stat a personalului
clerical şi neclerical ___________________________________________ 25
5.2. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse provenind din
bugetele autorităţilor publice_______________________________________ 28
5.2.1. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse ale
instituţiilor centrale____________________________________________ 28
5.2.2. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse ale
autorităţilor publice locale.______________________________________ 31
5.3. Finanţarea de către stat a activităţilor spiritual-culturale şi sociale în
străinătate a cultelor recunoscute în România. _________________________ 33
5.4. Alocarea de fonduri pentru activităţi religioase prin Legile bugetului de stat
pe anii 2007 şi 2008 _____________________________________________ 34
5.5. Obiectivele asumate de Guvernul României referitor la politica în domeniul
cultelor prin Programul de guvernare 2005-2008 şi raportul asupra îndeplinirii
prevederilor programului de guvernare la doi ani şi jumătate de mandat _____ 36 
6. Asociaţiile religioase _____________________________________________ 39
6.1. Dobândirea statutului de asociaţie religioasă – aspecte procedurale _____ 39
6.2. Sprijinul acordat de stat asociaţiilor religioase______________________ 43
7. Domenii sensibile în ceea ce priveşte viaţa comunităţilor religioase_________ 44
7.1. Cimitirele __________________________________________________ 45
7.2.  Asistenţa religioasă în penitenciare ______________________________ 47
7. 3. Învăţământul religios preuniversitar _____________________________ 48
7.4. Asistenţa religioasă în spitale ___________________________________ 50
7.5. Asistenţa religioasă a militarilor_________________________________ 51
8. Transparenţa instituţiilor statului în ceea ce priveşte problemele religioase ___ 52
8.1  Transparenţa instituţiilor centrale ale statului cu privire la problemele
religioase – Ministerul Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte _ 52
8.2. Transparenţa autorităţilor publice locale – bune şi rele practici_________ 55
9. Cazuri în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat
discriminarea pe criteriul religios în cursul anului 2007 ____________________ 59
10. Concluzii şi recomandări _________________________________________ 63
ANEXA 1 –  Lege nr. 489/2006 din 28 decembrie 2006  privind libertatea religioasă
şi regimul general al cultelor _________________________________________ 67
ANEXA 2 – Lista Hotărârilor de Guvern din cursul anului 2007 care au avut ca
obiect sprijinirea cultelor ____________________________________________ 79
ANEXA 3 – Răspuns Consiliul Judeţean Constanţa _______________________ 81
ANEXA 4 – Răspuns Consiliul Judeţean Sălaj ___________________________ 82  

1. Metodologia cercetării  
 
Colectarea datelor utilizate la întocmirea raportului de faţă s-a realizat în principal
prin trei metode: accesarea unor documente publice, adresarea de cereri de
informaţii autorităţilor publice în baza Legii nr. 544/20011
 privind liberul acces la
informaţiile de interes public  şi discuţii cu reprezentanţi ai cultelor religoase  şi ai
asociaţiilor care tind a dobândi un statut recunoscut prin Legea nr. 489/20062
 privind
libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
 
Totodată, s-au avut în vedere, pentru o perspectivă comparativă, prevederile legilor
speciale referitoare la interacţiunea stat-biserici din  ţări europene, cât şi practici ale
acestor state în legătură cu finanţarea denominaţiunilor religioase recunoscute.
 
Printre documentele publice consultate în lucrarea de faţă enumerăm: legislaţia în
vigoare în domeniul libertăţii religioase, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, hotărârile din anul 2007 ale Guvernului României care au ca obiect cultele
religioase, Legea Bugetului de Stat pe anul 2007 şi Legea Bugetului de Stat pe anul
2008, Recensământul populaţiei şi locuinţelor din anul 2002.
 
Pe tot parcursul cercetării au fost monitorizate paginile de internet ale Secretariatului
de Stat pentru Culte, Ministerului Justiţiei şi cel al Guvernului. Au fost accesate prin
intermediul internetului bugetele consiliilor judeţene în măsura în care acestea au
fost disponibile.
 
Cereri de informaţii în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public au fost adresate următoarelor instituţii centrale:
Guvernului României, Ministerului Culturii  şi Cultelor, Ministerului Justiţiei,
Ministerului Apărării, Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Educaţiei,
Cercetării  şi Tineretului, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor  şi Consiliului
Naţional pentru Combaterea Discriminării. De asemenea, au fost trimise cereri de
informaţii celor 41 de consilii judeţene  şi Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
 
Dintre cele 17 culte religioase minoritare recunoscute de stat prin Legea nr.
489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul general al cultelor au fost purtate
discuţii cu 15 dintre acestea după cum urmează (ordinea  şi titulatura completă a
cultelor sunt cele din anexa la Legea nr. 489/2006):                                                
1
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 23 octombrie 2001
2
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 11 din 08 ianuarie 2007.
  
  
1. EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
2. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
3. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
4.  ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
5. BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
6. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
7. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
8. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
9.  UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
10. BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA – UNIUNEA
BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
11. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ
DIN ROMÂNIA
12. BISERICA  CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A  ŞAPTEA DIN
ROMÂNIA
13. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
14. CULTUL MUSULMAN
15. ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA
 
În sectorul grupărilor religioase care tind să dobândească statutul de asociaţie
religioasă (eventual de cult religios) am purtat discuţii reprezentanţi ai următoarelor
asociaţii:
 
1. SOCIETATEA  CREŞTINILOR NOUAPOSTOLICI  – ROMÂNIA
(S.C.N.A.R.)
2. ASOCIAŢIA „ADUNĂRILE LUI DUMNEZEU DIN ROMÂNIA”
3. COMUNITATEA BAHA’I
4. BISERICA MORMONĂ – BISERICA LUI ISUS HRISTOS A SFINTILOR
DIN ZILELE DIN URMĂ.  
 
2. O privire comparativă: relaţia stat-biserică în lume
 
 
În lumea contemporană, relaţia stat-biserică îmbracă forme diferite, în funcţie de
tradiţiile specifice fiecărei ţări.  
 
Constituţia Statelor Unite ale Americii conţine prevederi explicite care interzic
Congresului elaborarea de legi menite fie a oficializa o religie, fie a declara prohibită
practicarea liberă a unei religii.
3
Uniunea Europeană recunoaşte prevalenţa dreptului intern în chestiunea privitoare la
interacţiunea statelor membre cu entităţile religioase, atâta timp cât se respectă
tratatele  şi convenţiile internaţionale. Articolul I-52 al tratatului constituţional al
Uniunii Europene prevede că aceasta respectă  şi nu prejudiciază statutul de care
beneficiază bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase în statele membre în
virtutea dreptului naţional.
4
Pe lângă prevederi constituţionale ce au în vedere libertatea religiei sau
recunoaşterea în anumite  ţări, prin legea fundamentală, a unei biserici de stat
(Malta), majoritatea  ţărilor care aparţin Uniunii Europene practică recunoaşterea
prin legi speciale a denominaţiunilor religioase.
 
 
2.1. Organizarea vieţii religioase în ţările europene
 
 
Din punct de vedere juridic, nu există o definiţie standard a bisericii. Astfel,
bisericile pot fi: persoane juridice de drept public (Austria, Germania, Italia),
persoane juridice de drept privat (Estonia, Franţa, în Anglia toate cultele mai puţin
Biserica Anglicană) sau entităţi legale sui generis.  
                                                
3
 “Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise
thereof (…)”,  First Amendment of the Bill of Rights to the United States Constitution,
http://www.acrl.org/ala/oif/firstamendment/firstamendment.htm.
4
 “The Union respects and does not prejudice the status under national law of churches and religious
associations or communities in the member States”, în Official Journal C 310 of 16 December 2004,
Treaty establishing a Constitution for Europe, p.26.
 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/
LexUriServ.do?uri=OJ:C:2004:310:0011:0040:EN:PDF
  
 
Totodată, există mai multe categorii juridice pentru organizarea vieţii religioase:
grup religios, asociaţie, asociaţie culturală sau religioasă, cult recunoscut, cult parte
a unui acord cu statul (concordat).
Dintr-o perspectivă a drepturilor omului, un astfel  de sistem de categorizare este
criticabil, întrucât ierarhizarea de către stat duce la discriminare. Se creează situaţia
în care comunităţilor religioase şi indivizilor le sunt refuzate drepturi individuale şi
colective în baza unei clasificări  şi a unor criterii impuse de stat.
5
 De exemplu,
criteriile de dobîndire a statutului de asociaţie religioasă variază de la necesitatea
existenţei a 20 de membri fondatori în Grecia la 300 de membri fondatori în Cehia.
 
Legea cultelor din Austria  adoptată în 1998 prevede că,  pentru ca un cult să fie
recunoscut de stat trebuie să dovedească 20 de ani de existenţă ca  şi comunitate
religioasă  şi să fie înregistrat de cel puţin 10 ani cu statutul de comunitate
confesională.  Fără aceste condiţii îndeplinite, un cult reprezină o simplă asociaţie.
Totodată, cultul care cere recunoaşterea trebuie să reprezinte 2% din populaţia ţării.
 
În Germania comunităţile religioase pot fi recunoscute drept persoane juridice de
drept public, dacă fac dovada faptului că deţin un număr important de persoane,
vechime pe teritoriul  ţării  şi un patrimoniu considerabil. Numărul de persoane
necesar pentru ca comunitatea religioasă să primească drepturile unei organizaţii
religioase este lăsat la aprecierea unor autorităţi ale statului, fiecărei comunităţi
fiindu-i aplicate criterii de judecată diferite. 
 
Italia  face o distincţie între religiile recunoscute de stat care pot încheia acorduri
specifice (concordate) cu acesta şi simplele comunităţi religioase, persoane juridice
de drept privat. În baza concordatelor, şase culte beneficiază de facilităţi fiscale, dar
în acelaşi timp statul exercită un control în ceea ce priveşte activităţile lor.
 
În Spania, asociaţiile religioase sunt înscrise în registrul confesiunilor, dar ele rămân
simple asociaţii. În cazul în care asociaţia se remarcă prin merite deosebite, poate
spera la un acord cu Statul spaniol, care să îi confere un statut special.
 
Slovacia deţine o lege privind înregistrarea cultelor religioase care prevede un
număr minim de 20.000 de credincioşi dintr-o populaţie de cca. 5 milioane locuitori
(aproximativ 0,4%). Există două tipuri de comunităţi religioase: cele înregistrate la
guvern şi simple asociaţii civice.
 
                                                
5
 Political Regulation of the Religious Sphere in  the EU Member States: Good and Bad Practices. A
Human Rights Perspective,
http://www.willyfautre.org/conferences/2006/20060519kiev.pdf.
  
 
Cu excepţia a şase culte care au avantaje fiscale, în Belgia toate celelalte confesiuni
se organizează pe principiul asociaţiilor fără scop lucrativ, nefiind necesară o
procedură specială privind numărul de persoane sau vechimea pe teritoriul ţării. Cu
toate acestea, în cadrul procedurilor administrative de recunoaştere a unui nou cult
acesta trebuie să facă dovada existenţei unui număr de 10.000 credincioşi (0,1% din
populaţia ţării).Trebuie  menţionat faptul că Belgia sprijină alături de cele şase culte
şi umanismul secular. 
 
În Portugalia, pentru a fi recunoscută de stat, o comunitate religioasă trebuie să  fi
existat de 30 de ani pe teritoriul  ţării sau de 60 de ani în afara  ţării. Criteriul
existenţei îndelungate pe teritoriul naţional în vederea acordării unor drepturi se
regăseşte şi în legislaţia altor ţări: în Ungaria, pentru a deveni comunitate religioasă,
trebuie să fi existat de 30 de ani, iar în Lituania de 25 de ani. 
 
Totodată, există şi sisteme în care biserica este separată de stat (Franţa) şi unde nu
există recunoaştere formală a comunităţilor religioase.
 
 
2.2. Finanţarea religiilor în statele europene
 
 
În ceea ce priveşte finanţarea, statele europene sprijină în moduri diferite bisericile şi
organizaţiile religioase. 
 
În general, există ori sprijin direct din partea statului (de exemplu: Danemarca,
Irlanda  şi Norvegia) ori sprijin indirect, prin colectarea de către stat a contribuţiile
enoriaşilor (o „taxă de enoriaş”) care sunt alocate ulterior fiecărei biserici (de
exemplu: Finlanda, Germania  şi Suedia). În acest sens, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat că finanţarea unor activitaţi ale cultelor religioase, de la
buget, nu constituie o violare a libertaţii de conştiinţă a contribuabililor.
6
 În plus,
bisericile din majoritatea statelor europene sunt scutite de la plata multor taxe,
inclusiv cele pe proprietăţile imobiliare. 
 
În sistemul de strictă separaţie a statului de biserică, cum este cazul Franţei (dar şi
al Irlandei  şi Olandei), statul nu alocă subvenţii niciunei entităţi religioase  şi nu
plăteşte salarii clerului. În acest sens sunt, de exemplu, prevederile articolului 2 din
Legea privitoare la separarea bisericii de stat, adoptată în Franţa în 1905, în vigoare
                                                
6
Darby c. Suediei, cererea cu nr. 11581/85, hotărârea din 23 octombrie 1990,
http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=darby&sessio
nid=6190136&skin=hudoc-en .
  

până astăzi:“La République ne reconnaît, ne salarie ni ne subventionne aucun culte
(..)”7.
 
Cu toate acestea, studii 8 care au dorit a aduce la cunoştiinţa publicului în ce măsură
Franţa respectă principiul secularismului aşa cum este prevăzut de lege, au relevat că
în realitate statul subvenţionează în mod substanţial Biserica Romano-Catolică.
Concluziile studiului conduc către ideea că şcolile private catolice au fost finanţate
cu aproximativ 9.2 milioane de euro din fondurile publice (de către stat,
municipalităţi, autorităţi regionale  şi locale). Această practică este considerată a fi
discriminatorie în raport cu finanţele primite de  şcolile publice, venind în
contradicţie cu principiile secularismului enunţate de legea din 1905.
 
Mai mult, se pare că statul acordă scutiri de taxe diverselor religii  şi finanţează
sistemul de sănătate a preoţilor.Totodată, autorităţile locale finanţează cheltuielile de
cazare a 16.000 de preoţi romano-catolici. Suma se ridică la 54 milioane euro anual.
 
La polul opus reglementărilor legale din Franţa se află Belgia unde salariul clerului
aparţinând cultelor recunoscute este plătit în întregime din bugetul de stat (articolul
181 din Constituţie).
 
În mod paradoxal, în Malta, deşi Biserica Catolică este recunoscută biserică de stat
prin constituţie, aceasta nu beneficiază de scutiri de taxe.
 
De obicei, în ţările în care există religii de stat, aşa cum este cazul Greciei (Biserica
Ortodoxă)  şi  Portugaliei (Biserica Catolică), cetăţenii contribuie la finanţarea
cultului dominant prin intermediul sistemului de colectare a taxelor. Acest lucru se
întâmplă fără acordul  prealabil al acestora. Plătitorii de taxe aparţinând altor sisteme
religioase sunt în acest caz dezavantajaţi, întrucât ei nu pot fi exoneraţi de taxă  şi
nici nu o pot direcţiona către religia de care aparţin. 
 
Statul  austriac  şi respectiv german oferă posibilitatea bisericilor recunoscute să
impună o „taxă de enoriaş”. În cazul în care membrul unei comunităţi religioase
recunoscute nu plăteşte această taxă, el poate fi dat în judecată de către biserica de
care aparţine. Pentru a evita plata taxei, un număr semnificativ de enoriaşi au
renunţat formal la religia de care aparţineau.
9                                               
7
Loi du 9 décembre 1905 relative à la séparation des Églises et de l’État, Article 2.
http://www.laboucherie.com/pdf/eglise.pdf
8 Appeal of the French Estates General for Secularism,
http://www.iheu.org/node/2475 .
9 Idem 3, p.8.
   
 
3. Cadrul legal al libertăţii religioase în România
 
 
Priorităţile programului de guvernare pe perioada  2004-2008 în ceea ce priveşte
politica în domeniul cultelor au avut în vedere creşterea rolului social al acestora,
aplicarea principiilor  şi legislaţiei internaţionale privind respectarea drepturilor  şi
libertăţilor religioase  şi adoptarea legislaţiei naţionale privind dezvoltarea vieţii
religioase.
10
 
Ultimul deziderat s-a concretizat prin adoptarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor. În completarea acesteia, în luna mai a anului
2007 a fost adoptat Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2274/200711
 privind
aprobarea procedurii de acordare a avizului consultativ pentru înfiinţarea asociaţiilor
religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către
asociaţiile existente. Tot în anul 2007 a fost adoptată Legea nr. 239/200712
 privind
reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobile aflate în folosinţa unităţilor
de cult, menit să sporească rolul social al acestora.
 
 
3.1. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul general al
cultelor

 
 
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul general al cultelor
reprezintă a treia lege a cultelor din România, urmând celor din anii 1928 şi 1948.
După 1989 relaţia dintre statul român  şi confesiunile religioase a continuat să fie
reglementată de Decretul nr.177/194813
 pentru regimul general al cultelor religioase,
prin intermediul căruia  statul îşi menţinea controlul asupra sferei religioase. 
 
Noua lege a cultelor a fost promulgată pe 27 decembrie 2006, după ce fusese
anterior votată de Parlament cu o majoritate de 220 voturi. Adoptarea ei  a avut loc
după doi ani de dezbateri publice, în contextul integrării României în Uniunea
Europeană şi a necesităţii creării unui cadru legal specific acestui domeniu.
 
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul general al cultelor
reglementează o serie de principii definite în convenţiile internaţionale privind
                                                
10
 
http://www.guv.ro/obiective/afis-docdiverse-pg.php?iddoc=266.

11
 Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 362 din 28 mai 2007.
12
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 1 august 2007
13
 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 178 din 04 august 1948   
 

 

drepturile omului la care România este parte semnatară.14
. Astfel, este garantată  libertatea religioasă la nivel individual  şi colectiv, instituindu-se cadrul necesar afirmării acesteia. 
 
Legea afirmă neutralitatea statului român în raport cu toate cele 18 culte religioase
recunoscute, oferind garanţii în ceea ce priveşte autonomia lor faţă de stat. Prin lege
se recunoaşte rolul cultelor religioase ca  parteneri sociali ai statului şi ca furnizori
de servicii sociale.
 
Totodată, legea garantează egalitatea cultelor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
 
 Statul român şi-a rezervat dreptul, în contextul pluralismului european, la o opţiune
legislativă care să ţină seama de specificul istoric şi social al României. Astfel, dacă
există standarde internaţionale cu privire la exercitarea colectivă a libertăţii
religioase
15
, nu există niciun standard internaţional cu privire la formele alese la
nivel naţional în cadrul căreia se exercită libertatea religioasă. 
 
Legea garantează dreptul de asociere în materie religioasă. Sunt protejate: grupările
religioase ca formă de organizare fără personalitate juridică, asociaţiile religioase
definite ca persoane juridice de drept privat şi cultele recunoscute, definite ca fiind
de utilitate publică. Fiecăruia dintre cele două regimuri juridice îi revin drepturi  şi
obligaţii specifice, diferenţa constând în utilitatea publică pe care statul o recunoaşte
cultelor faţă de alte grupări religioase.
 
Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre de guvern, la
propunerea Ministerului Culturii  şi Cultelor, de către asociaţiile religioase care
îndeplinesc criterii de durabilitate, stabilitate şi interes public. Criteriile au în vedere
ca asociaţiile religioase să fie constituite legal  şi să funcţioneze pe teritoriul
României de cel puţin 12 ani şi ca membrii cetăţeni români să reprezinte 0,1% din
populaţia României conform ultimului recensământ.
Pentru a dobândi statut juridic asociaţia religioasă trebuie să fie alcătuită din cel
puţin 300 de persoane (0,000014% din populaţia României). Procedura de dobândire
a acestui statut constă în înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase instituită la
grefa judecătoriei din circumscripţia teritorială unde îşi are sediul. Cererea de
                                                
14
 Potrivit informaţiilor prezente pe site-ul Secretariatului de Stat pentru Culte (www.culte.ro) , în
elaborarea legii s-au avut în vedere cu precădere prevederile articolelor 9, 10,11 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, art. 18, 19, 20  şi 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
articolul 13 din Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale, articolul 18 din
Pactul internaţional privitor la drepturile civile  şi politice, Declaraţia Adunării Generale ONU privind
eliminarea tuturor formelor de intoleranţă şi de discriminare.
 
15
 Articolul 18 al Declaraţiei Universale a Drepturilor  Omului, articolul 9 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului.     înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase trebuie să fie însoţită de actul
constitutiv, conţinând denumirea asociaţiei religioase, datele de identificare  şi
semnăturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, statutul asociaţiei religioase,
actele doveditoare ale sediului  şi patrimoniului iniţial, avizul consultativ al
Ministerului Culturii  şi Cultelor  şi dovada privind disponibilitatea denumirii,
eliberată de Ministerul Justiţiei.
 
Potrivit legii, asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale potrivit Codului
fiscal. Însă în conformitate cu Legea nr. 571/ 200316
 privind Codul fiscal, facilităţile
fiscale sunt acordate numai cultelor recunoscute, nu şi asociaţiilor religioase.
 
În plus faţă de facilităţile fiscale, statutul de utilitate publică a cultelor implică şi un
regim de finanţare al acestora de către stat. Astfel, statul sprijină financiar, la cerere,
în raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români  şi cu „nevoile reale” de
subzistenţă, salarizarea personalului clerical  şi neclerical aparţinând cultelor.
Deasemenea, statul sprijină în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al
unităţilor de cult cu venituri reduse. Mai mult, textul legii conduce la ideea că statul
român va promova o politică de sprijinire  a cetăţenilor care vor să susţină financiar
un cult, prin deduceri la venitul impozabil.  Cultele recunoscute mai pot beneficia, la
cerere, de sprijin material din partea statului, pentru reparaţii  şi construcţii noi, în
raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recesământ, şi cu nevoile reale.
 
O problemă importantă reglementată de lege este ceea privitoare la cimitire. Astfel,
în  localităţile în care nu există cimitire publice şi unde nu există cimitir propriu unui
cult, persoanele decedate care aparţin cultelor respective pot fi înhumate porivit
ritului propriu, în cimitrele existente în funcţiune. Aceste prevederi nu se aplică
cimitirelor aparţinând cultelor mozaic  şi musulman. Revine autorităţile locale
obligaţia de a înfiinţa cimitire publice comunale  şi orăşeneşti în fiecare localitate,
accesibile oricărei persoane, indiferent de convingerile religioase.
 
De asemenea, legea conţine prevederi privind învăţământul religios public, privat şi
confesional.Se reglementează predarea religiei în învăţămâtul de stat  şi particular,
creându-se garanţii pentru autonomia cultelor referitoare la această chestiune. Astfel,
personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul cultului
pe care îl reprezintă. În ceea ce priveşte planul învăţământul teologic preuniversitar
şi programele pentru predarea religiei acestea sunt elaborate de culte, avizate de
Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului. Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa  şi administra forme de
învăţământ confesional, autonome din punct de vedere organizatoric  şi funcţional,
                                                
16
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23 decembrie 2003   
statul român angajându-se să sprijine financiar acest tip de învăţământ. Fiecare cult
este liber să îşi stabilească forma, nivelul, numărul  şi planul de  şcolarizare pentru
instituţiile de învăţământ proprii.
 
Noua lege a cultelor instituie un principiu important: limitarea puterii statului de a
legifera discreţionar în domeniul religios. Orice modificare sau completare a legii
cultelor poate fi făcută doar cu consultarea prealabilă a cultelor religioase. 
 
Prin adoptarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor, România a adoptat modelul cooperării între stat  şi culte. Statul român
recunoaşte religia ca parte a vieţii publice. Prin lege, acesta doreşte teoretic să
promoveze principiul enunţat de articolul 29 aliniatul 5 al Constituţiei, conform
căruia „cultele religioase sunt autonome faţă de stat  şi se bucură de sprijinul
acestuia”.  
 
4. Structura confesională în România conform recensământului populaţiei din
anul 2002

 
 
Ultimul recensământ
17
 al populaţiei în  ţara noastră a fost efectuat în anul 2002 de
către Institutul Naţional de Statistică. Datele privind structura confesională a
populaţiei au fost colectate luând în considerare următoarea definiţie a religiei:
„religia reprezintă credinţa sau opţiunea religioasă ori spirituală, înregistrată
conform declaraţiei fiecărei persoane, indiferent dacă această credinţă se manifestă
sau nu prin aderarea la o comuniune organizată pe bază de dogme religioase sau
spirituale specifice”.
 
La recensământul din 2002, 99,8% din populaţia ţării şi-au declarat apartenenţa la o
religie (confesiune), 0,1%  s-au declarat atei sau fără religie iar restul de 0,1% din
populaţie nu au dorit să-şi declare apartenţa religioasă.
 
Conform datelor recoltate în 2002, în distribuţia populaţiei după religie/confesiune
religioase, populaţia de religie ortodoxă era predominantă (86,8%, pondere similară
cu cea din 1992). Romano-catolicii reprezentau 4,7% din total (în scădere cu 0,4%
faţă de anul 1992), reformaţii – 3,2% (mai puţini cu 0,3 puncte procentuale) iar
penticostalii 1,5% (în creştere cu 0,5 puncte procentuale faţă de recensământul
precedent).
 
Ponderile celorlalte confesiuni religioase se situau, în anul 2002, sub pragul de 1%.
Aceste ponderi variau între 0,9% pentru religia greco-catolică, 0,3% pentru
unitarieni şi musulmani, ajungând sub 0,1% pentru religia mozaică sau evanghelică
de confesiune augustană.
 
                                                
17
 Datele recensământului sunt disponibile pe site-ul Institutului Naţional de Statistică –
www.insse.ro    
 
5. Finanţarea cultelor religioase în România
 
 
5.1. Sprijinul salarial acordat de la bugetul de stat pentru personalul clerical şi
neclerical aparţinând cultelor religioase recunoscute din România

 
 
Un obiectiv al Guvernului României pe perioada 2005-2008 în ceea ce priveşte
politica în domeniul cultelor constă în perfecţionarea legislaţiei privitoare la
salarizarea integrală, de la bugetul de stat, a clerului şi a unor categorii de personal al
Bisericii
18
.
 
Contribuţia statului la salarizarea personalului de cult pe anul 2007 a fost stabilită
iniţial la 157.938 mii lei.
19
 În urma rectificărilor bugetare, contribuţia statului la
salarizarea personalului de cult în anul 2007 a fost de 152.138 mii lei.
20
 Pentru anul
2008, statul a alocat suma de 168.123 mii lei  pentru salarizarea personalului de
cult.
21
 
 
5.1.1. Salariile personalui clerical
 
Potrivit prevederilor Legii nr. 142/199922
 privind sprijinul statului pentru salarizarea
clerului, numărul posturilor personalului clerical pentru care statul sprijină
salarizarea prin alocarea unui fond de la bugetul de stat, pentru fiecare cult religios,
se aprobă anual de Secretariatul de Stat  pentru Culte, pe baza propunerilor
conducerii cultelor religioase recunoscute,  ţinând-se seama de numărul de adepţi ai
fiecărui cult, precum şi de fondul alocat în acest scop.
 
APADOR-CH a  adresat  Ministerului Culturii  şi Cultelor o cerere în baza Legii
nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, solicitând să i se
comunice în scris numărul de posturi salarizate pentru personalul clerical din
România, defalcat pentru fiecare unitate de cult religios.
                                                
18
 Programul de guvernare, Capitolul 23-Politica în domeniul cultelor,
http://www.gov.ro/obiective/afis
docdiverse-pg.php?iddoc=267
19
 suma este  menţionată în  Titlul IX “Alte cheltuieli” din Anexa nr. 2 a Legii nr. 486/2006 a bugetului
de stat pe anul 2007.
20
 Ordonanţă de urgentă nr. 134/2007 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2007, publicată în
Monitorul Oficial , partea I nr. 795 din 22 noiembrie 2007.
21
 suma este  menţionată în  Titlul IX “Alte cheltuieli” din Anexa nr. 2 a Legii nr. 388/2007 a bugetului
de stat pe anul 2008.
22
 Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 361 din 29 iulie 1999  şi actualizată la data de 1 ianuarie
2004.
    
 
Ministerului Culturii  şi Cultelor nu a răspuns solicitării de informaţii a APADOR-
CH în termenul prevăzut de lege, iar în cele din urmă, după îndelungi insistenţe
telefonice, a furnizat un răspuns parţial: au fost oferite informaţii cerute doar despre
patru culte, restul de 14 culte oficial recunoscute fiind tratate la categoria „altele”.
 
Astfel, potrivit Ministerului Culturii  şu Cultelor, numărul de posturi pentru
personalul clerical în România se împarte astfel: Cultul Ortodox – 13.522 posturi,
Cultul Romano Catolic – 755 posturi, Cultul Greco-Catolic – 524 posturi, Cultul
Reformat – 779 posturi şi alte culte – 674 posturi.
 
Distribuţia procentuală a numărului de posturi pentru personalul clerical după cultele
recunoscute, aşa cum reiese din informaţiile furnizate de Ministerul Culturii  şi
Cultelor este prezentată în tabelul de mai jos.
 
Cult , Număr posturi
Pondere procentuală
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 13.522 83,19%
2.   BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA   779  4,79%
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 755 4,64%
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ 524 3,22%
5. ALTE CULTE  674  4,14%
6. TOTAL  16.254  100,00%
 
Indiferent de numărul de posturi pentru personalul clerical aprobate fiecărui cult
recunoscut, sistemul de salarizare este acelaşi. Se acordă salariu din bugetul de stat
personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea în  ţară, după cum urmează:
personalului din conducerea cultelor religioase, încadrat pe funcţii de demnitate
publică, personalului cultelor religioase altul decât cel asimilat funcţiilor de
demnitate publică  şi personalului clerical angajat în unităţile care aparţin cultelor
recunoscute.
 
Legea stabileşte ierarhii, atât în cadrul categoriei personalului cultelor religioase,   
încadrat pe funcţii de demnitate publică, cât  şi în cadrul categoriei personalului
cultelor, altul decât cel asimilat funcţiilor de demnitate publică. În funcţie de poziţia
în ierarhie, indemnizaţia lunară este mai mare sau mai mică.
 
În prima categorie de personal, pe locul I în ierarhie se află funcţia de patriarh, pe
locul doi cea de mitropolit, pe locul trei cele de arhiepiscop,  şef rabin, muftiu,
episcop-şef de cult, pe locul patru funcţiile de episcop, preşedinte uniune, prim- delegat, episcop vicar patriarhal, iar pe  locul cinci cele de episcop vicar, episcop
coajutor, episcop auxiliar, arhiereu vicar.
 
Ierarhia personalului clerical încadrat pe funcţii de demnitate publică
Poziţia în ierarhie
Funcţia
1. patriarh     
2. mitropolit     
3. arhiepiscop,  şef rabin,  muftiu,  episcop-şef de cult
4. episcop, preşedinte uniune, prim-delegat, episcop vicar patriarhal
5. episcop vicar, episcop coajutor, episcop auxiliar, arhiereu vicar
 
În categoria personalului cultelor  religioase altul decât cel asimilat funcţiilor de
demnitate publică, pe locul I se află funcţiile de vicepreşedinte uniune, delegat, vicar
independent, vicar administrativ patriarhal, vicar general, secretar general, consilier
patriarhal. Pe locul II al ierarhiei se găsesc funcţiile de secretar patriarhal, inspector
general bisericesc  şi vicar administrativ eparhial, pe locul III se află funcţiile de
consilier eparhial, secretar eparhial, inspector eparhial, exarh, protopop, secretar la
Cancelaria Sfântului Sinod, iar pe locul patru al ierarhiei se găsesc funcţiile de stareţ,
superioară şi egumen.
 
Ierarhia personalului clerical altul decât cel asimilat funcţiilor de demnitate publică
Poziţia în ierarhie
Funcţia
1. vicepreşedinte uniune delegat vicar independent vicar administrativ patriarhal vicar general  secretar general consilier patriarhal
2. secretar patriarhal inspector general bisericesc vicar administrativ eparhial    
3. consilier eparhial exarh   inspector eparhial secretar eparhial  protopop  secretar la Cancelaria
Sfântului Sinod
4. stareţ  egumen superioară     
 
Legea nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului stabileşte un
număr maxim de posturi pentru personalul clerical încadrat pe funcţii de demnitate
publică  şi un număr maxim de posturi pentru personalul clerical  altul decât cel
asimilat funcţiilor de demnitate publică pentru care se acordă salariu din bugetul de
stat.  
  
Acest lucru este valabil şi pentru personalul clerical angajat în unităţile care aparţin
cultelor.
 
Numărul maxim de posturi stabilit pentru personalul clerical încadrat pe funcţii de
demnitate publică pentru care se acordă salariu de la bugetul de stat
 
Poziţia în ierarhie
Funcţia Numărul maxim de posturi pentru care se acordă salariu de la bugetul de stat
1. patriarh 1
2. mitropolit 10
3. arhiepiscop,   şef rabin,  muftiu,  episcop-şef de cult 15
4.  episcop,  preşedinte uniune,  prim-delegat, episcop vicar patriarhal 31
5.  episcop vicar,  episcop coajutor,  episcop auxiliar,  arhiereu vicar 23
 
Numărul maxim de posturi stabilit pentru personalul clerical altul decât cel
încadrat pe funcţii de demnitate publică pentru care se acordă salariu de la bugetul de stat
Poziţia în ierarhie
Funcţia Numărul maxim de posturi pentru care se acordă salariu de la bugetul de stat
1. vicepreşedinte uniune, delegat, vicar independent, vicar administrativ patriarhal, vicar general, secretar general, consilier patriarhal 37
2. secretar patriarhal, inspector general bisericesc, vicar administrativ eparhial  31    
3.  consilier eparhial, secretar eparhial, inspector eparhial, exarh, protopop, secretar la
Cancelaria Sfântului Sinod 580
4. Stareţ, superioară, egumen   380
Acest număr de posturi poate fi revizuit anual, cu ocazia elaborării bugetului de stat.
Nu s-a putut identifica în niciun document oficial accesat dacă acest număr s-a
modificat sau nu, astfel că este neclar cîte posturi de clericali au fost finanţate de la
bugetul de stat pe perioada 2005-2007 şi câte posturi urmează să fie finanţate în anul
2008. 
 
5.1.2. Salariile personalului neclerical
 
Sprijinul salarial acordat de la bugetul de stat pentru personalul neclerical se alocă
prin bugetele locale, în baza Ordonanţei de Guvern. nr. 82/200123
 privind stabilirea
unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase
recunoscute din România, aprobată prin Legea nr.125/200224
. Mai exact, distribuţia
acestor resurse bugetare se realizează de către consiliile judeţene, respectiv Consiliul
General al Municipiului Bucureşti.
 
APADOR-CH a trimis celor 41 de consilii judeţene  şi Consiliului General al
Municipiului Bucureşti cereri în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public în care s-a solicitat comunicarea (printre altele) a
numărului de posturi pentru personalul neclerical pentru care instituţia a acordat
sprijin în vederea salarizării în decursul anului 2007,  defalcat pentru fiecare cult
religios în parte.
 
Majoritatea consiliilor judeţene au răspuns integral solicitării APADOR-CH
excepţie făcând Consiliul Judeţean Constanţa şi Consiliul Judeţean Timiş.
 
Astfel, Consiliul Judeţean Constanţa, într-un răspuns întârziat, obţinut în urma
multor insistenţe telefonice, nu furnizează nicio informaţie despre salarizarea
personalului neclerical iar Consiliul Judeţean Timiş indică numărul total de posturi,
710, pentru care se acordă sprijin pentru salarizare fără a defalca pe culte. Este
indicată în răspunsul Consiliului Judeţean Timiş o hotărâre (Hotărârea Consiliului
Judeţean Timiş nr. 32/2007) care se referă numai la repartizarea pe culte a numărului
de posturi care au fost suplimentate prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2007 dar
nu şi defalcarea pe culte religioase a numărului total de posturi.
                                                
23
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 543 din 01 septembrie 2001.
24
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.198 din 25 martie 2002.
   
 
În urma centralizării datelor primite de la consiliile judeţene  şi de la Consiliul
General al Municipiului Bucureşti (cu excepţia celor două consilii judeţene mai sus
nominalizate)   s-au obţinut următoarele rezultate.
 
Numărul total de posturi pentru  personalul neclerical pentru care statul acordă
sprijin în vederea salarizării este de 17.922 repartizat pe culte după cum urmează:
.
Cult, Număr posturi,  Pondere procentuală
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 14.306, 80%
2. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 1164, 6%
3. BISERICA  REFORMATĂ DIN ROMÂNIA 991 5 ,52%
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ 835, 4%
5. BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA 135, <1%
6. BISERICA  UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA 104, <1%
7. EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA 75, <1%
8. UNIUNEA  PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA 68, <1%
9. BISERICA  EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA 63, <1%
10. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA 51, <1%
11. BISERICA  CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA – UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA 46, <1%
12.  ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE  30,  <1%
13. BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ 23, <1%
14. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA 20, <1%
15. BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA 7, <1%
16. CULTUL MUSULMAN  3,  <1%
17.  UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA 1, <1%  
  
Cultul musulman din România nu deţine în prezent numai 3 posturi pentru
personalul neclerical, aşa cum reiese din lista de mai sus. Datorită lipsei de
informaţii pe care ar fi trebuit să le furnizeze Consiliul Judeţean Constanţa
25
, nu s-a
putut stabili cu exactitate numărul total de posturi pentru personalul neclerical ce
revin cultului musulman din România. Potrivit informaţiilor primite de la Dl. Murat
Iusuf, muftiul cultului musulman, reiese faptul  că există o colaborare foarte bună
între cult şi autorităţile administraţiei publice locale, sprijinul acordat de acestea din
urmă cultului fiind unul consistent. 
 
Astfel, reiese faptul că nu poate fi vorba despre neacordare de sprijin pentru
salarizarea de personal neclerical, ci de o lipsă de transparenţă a Consiliul Judeţean
Constanţa când vine vorba de a comunica acest gen de informaţii.
 
La poziţiile 15  şi 17 din tabel se regăsesc Biserica Creştină Adventistă de Ziua a
Şaptea din România, respectiv Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România,
două culte religioase care la   nivel principial refuză ajutorul financiar din partea
statului. Aceste două culte se regăsesc totuşi pe lista beneficiarilor de sprijin în
vederea salarizării personalului neclerical (şapte posturi, respectiv un singur post). 
 
Reiese că la nivel local unele culte solicită  şi acceptă sprijinul financiar din partea
statului în pofida principiului separării bisericii de stat promovat de reprezentanţii
înalţi ai cultelor cărora aparţin. Acest lucru se întâmplă  şi datorită faptului că  în
România principiul separarării bisericii de stat nu este reglementat din punct de
vedere legal. Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România  a dorit a include
acest principiu în statutul de funcţionare al cultului dar nu a primit aprobarea
Ministerului Culturii şi Cultelor care a catalogat principiul drept neconstituţional. 
 
Dacă referitor la primele trei culte beneficiare ale sprijinului statului pentru
salarizarea personalului neclerical se poate spune că respectă măcar ordinea din
punct de vedere al numărului de credincioşi conform datelor din ultimul recensîmânt
dacă nu  şi criteriul proporţionalităţi, nu pentru toate cultele situaţia pare a fi
echitabilă. Spre exemplu, Uniunea Penticostală beneficiază de sprijin în vederea
salarizării personalului neclerical pentru numai 68 de posturi (0,37% din total) în
condiţiile în care la ultimul recensământ se situa pe poziţia a patra ca număr de
credincioşi cu o pondere de 1,5% din populaţia României.
 
Anexele cu nr. 8 a Legii nr. 486/200626
 respectiv a Legii nr. 388/200727
 a bugetului
de stat pe anii 2007 şi 2008 conţin date referitoare la numărul maxim de posturi
                                                
25
 În Judeţul Constanţa locuiesc majoritatea musulmanilor din România.
26
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1043 din 29 decembrie 2006
27
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 902 din 31 decembrie 2007
  
  
finanţate de stat pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult. Potrivit
acestor documente în anul 2007 statul a finanţat 18.750 posturi pentru personalul
neclerical, iar în anul 2008 urmează să finanţeze18.941 posturi.
 
Dintre cele 40 de consilii incluse în această analiză, 25 au acordat în cursul anului
2007 sprijin pentru salarizarea personalului neclerical în limita maximă stabilită de
Legea bugetului de stat, patru consilii judeţene acordă sprijin sub limita permisă iar
11 depăşesc prevederile Legii nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 ce
privesc numărul maxim al posturilor pentru care se acordă sprijin.
 
Spre exemplu, în anexa nr. 8 a legii bugetului este prevăzut pentru judeţul
Dâmboviţa un număr maxim de 400 de posturi pentru personalul neclerical al
cultelor religioase. În realitate, Consiliul Judeţean Dâmboviţa acordă (conform
adresei Consiliului Judeţean  Dâmboviţa nr. 1 din29 ianuarie 2008) sprijin financiar
pentru 490 de posturi din care 485 – Biserica Ortodoxă Română, 3 – Biserica
Creştină după Evanghelie, 2 – Biserica Romano-Catolică.
 
Deasemenea, în judeţul  Satu Mare consiliul judeţean suplimentează numărul de
posturi pentru personalul neclerical de la 443 (prevăzute în legea bugetului) la 680
(o creştere cu 53,5% faţă de numărul maxim prevăzut în bugetul de stat). 
 
Un caz special se întâlneşte la  Galaţi unde consiliul judeţean acordă sprijin în
vederea salarizării pentru 454 posturi de neclericali ai cultelor recunoscute şi pentru
un post revenind Bisericii Creştine Emanuel Galaţi, grupare religioasă neinclusă în
lista cultelor recunoscute prin Legea 489/2006 privind libertatea religioasă  şi
regimul general al cultelor. Problema care se pune nu este acordarea sprijinului ci în
ce temei legal aceasta se realizează.  
 
Din comparaţia celor două anexe cu nr. 8 ale legilor bugetului de stat pe anul 2007 şi
2008 reiese că numărul de posturi pentru personal neclerical a crescut în 2008 faţă
de 2007 cu 191 de posturi. Acest număr este repartizat pe judeţe astfel: 10 la Arad, 4
la Bihor, 8 la Bistriţa-Năsăud, 4 la Buzău, 2 la Caraş-Severin, 5 la Cluj, 20 la
Covasna, 26 la Dolj, 15 la Giurgiu, 20 la Gorj, 15 la Harghita, 10 la Hunedoara, 20
la Iaşi, 21 la Sălaj şi 11 la Teleorman. 
 
Referitor la  sumele utilizate în vederea acordării de sprijin pentru salarizarea
personalului neclerical  informaţiile care au putut fi obţinute sunt inconsistente,
deoarece nu toate consiliile judeţene îşi respectă obligaţiile prevăzute de Legea nr.
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public  şi Legea nr.
52/200328
 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
                                                
28
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 919 din 22 decembrie 2003
  
 
Conform acestor legi, hotărârile privind adoptarea bugetelor consiliilor judeţene
(printre alte acte normative) ar trebui să fie aduse la cunoştinţa publicului prin
publicare în monitorul oficial al judeţelui, prin afişare la sediul instituţiei precum şi
prin intermediul  paginii de internet a instituţiei.
 
O parte din bugetele consiliilor judeţene nu au putut fi consultate deoarece nu sunt
postate pe paginile de internet ale acestora (ex. Consiliul Judeţean Călăraşi,
Consiliul Judeţean Covasna). În unele dintre bugetele care sunt accesibile categoria
de cheltuieli alocată salarizării personalului neclerical nu este defalcată în cadrul
Capitolului de cheltuieli privind „Cultură, recreere şi religie” (ex. Consiliul Judeţean
Mureş).
 
Din consultarea bugetelor consiliilor judeţene făcute publice pe paginile de internet
reiese că sumele prevăzute pentru această categorie de cheltuieli variază între 1.000
mii lei (Consiliul Judeţean Brăila) şi 6.300 mii lei (Consiliul General al Municipiului
Bucureşti). Majoritatea sumelor prevăzute în bugete se situează între 1.500 şi 2.000
mii lei (Consiliul Judeţean Tulcea – 1650, Consiliul Judeţean Vaslui – 1665).
Sumele variază proporţional cu numărul de posturi aprobate, la nivelul Consiliului
Judeţean Brăila  primind sprijin financiar un număr de 170 de posturi pentru
personal neclerical iar la nivelul  Consiliului General al Municipiului Bucureşti un
număr de 1027 de posturi  pentru personal neclerical.
 
Contribuţia statului pentru salarizarea personalului neclerical a fost stabilită prin
Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 la suma de 1.470 mii lei. Nu a
putut fi identificată în Legea bugetului de stat pe anul 2007 suma alocată acestui
capitol de cheltuieli.
 
5.1.3. Poziţia cultelor faţă de salarizarea de la bugetul de stat a
personalului clerical şi neclerical

 
Dintre cultele recunoscute, o parte îşi afirmă autonomia faţă de stat refuzând
subvenţiile. În acest fel, se diminuează competiţia pentru fondurile alocate cultelor
religioase recunoscute. 
 
Două culte neoprotestante:  Biserica Creştină Adventistă de Ziua a  Şaptea  şi
Cultul Creştin Baptist din România-Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste, nu
solicită sprijin financiar pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical.
 
Deasemenea, nici Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova” nu solicită sub
nici o formă sprijin financiar din partea statului. Acest lucru este o consecinţă atât a
principiului cultului, conform căruia biserica are trebui să fie separată de stat, cât  şi
a percepţiei că a obţine bani de la stat implică proceduri extrem de complicate.   
  
Există  şi culte care acceptă  şi solicită sprijinul financiar al statului, dar care nu
primesc acest sprijin, în pofida cererilor făcute. Astfel este  şi cazul  Uniunii
Penticostale – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România a cărei
nemulţumire este legată de      neacordarea de posturi pentru personal neclerical.
 
Ca exemplu, în ultimii ani, consiliul judeţean Bihor nu a aprobat nici o cerere de
suplimentare a posturilor pentru personal neclerical. Pentru ca o cerere să fie
aprobată, este necesară fie intervenţia unei autorităţi a administraţiei centrale, fie a
unui reprezentatnt înalt al cultului.  
 
Reprezentanţii cultului penticostal consideră că situaţia era mai bună înainte ca
aprobarea cererilor pentru noi posturi de personal neclerical sa fie trecută în sarcina
autorităţilor locale, ca urmare a adoptării Legii nr.125/2002 pentru aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar
pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România.
 
În pofida cererilor făcute de către Uniunea Penticostală – Biserica lui Dumnezeu
Apostolică, Ministerul Culturii şi Cultelor nu a mai aprobat  posturi de clericali de
aproximativ 2-3 ani.
 
Totodată, reprezentanţi ai Uniunii Cultului Creştin după Evanghelie consideră că
există lipsă de bunăvoinţă la nivelul consiliilor judeţene în ceea ce priveşte alocarea
de posturi neclericale. Numărul de 50 de posturi pentru personalul clerical a rămas
neschimbat de patru ani, în pofida cererilor făcute pentru ca numărul să fie
suplimentat.
 
O altă nemulţumire a acestui cult este legată de ierarhizarea personalului din
conducerea cultelor religioase, încadrat pe funcţii de demnitate publică, pe care o
cataloghează ca fiind discriminatorie. Uniunea Cultului Creştin după Evanghelie
este de părere că un preşedinte de uniune ar trebui să se situeze pe acelaşi loc cu un
patriarh sau un mitropolit.
 
Biserica Evanghelică Lutherană din Bucureşti a obţinut cu greu un post pentru
personal neclerical. Datorită numărului mare de enoriaşi, biserica mai are nevoie de
încă un post pentru personal neclerical. 
 
Potrivit informaţiilor obţinute de la reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, statul
român nu recunoaşte  şi nu finanţează de la bugetul de stat postul de episcop din
cadrul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara. Deasemenea, ei sunt foarte
nemulţumiţi că cele trei protopopiate (Arad, Socol, Timişoara) nu beneficiază de
sprijin financiar din partea statului român. 
   
Nici inspectorul eparhial şi locţiitorul acestuia din cadrul Episcopiei Ortodoxe Sârbe
de Timişoara nu sunt finanţaţi pentru salariu din bugetul de stat. Totuşi, aceste
funcţii se încadrează, potrivit Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru
salarizarea clerului, personalului din conducerea cultelor religioase altul decît cel
încadrat pe funcţii de demnitate publică (pe locul 3). Personalul neclerical al sârbilor
ortodocşi este salarizat corespunzător de către stat, dar personalul clerical este
salarizat la nivel minimal.
 
Legea nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului prevede că se
acordă salariu din bugetul de stat personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea
în  ţară. O posibilă explicaţie pentru faptul că episcopului-administrator nu i se
plăteşte salariu din bugetul de stat este aceea că acesta este numit de Patriarhia
Ortodoxă Sârbă Belgrad şi este considerat ca servind interesele acesteia. Nu este însă
clar de ce inspectorul eprahial şi locţiitorul acestuia nu sunt salarizaţi din bugetul de
stat, în condiţiile în care se încadreză personalului cultelor religioase altul decât celui
asimilat funcţiilor de demnitate publică, pe locul trei al ierarhiei.
 
Spre deosebire de celelalte culte, cultul musulman primeşte fără excepţie subvenţia
parţială pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical.
 
Muftiul cultului musulman este de părere că pentru a asigura existenţa pe mai
departe a cultului, statul ar trebui să subvenţioneze integral salariile personalului
clerical  şi neclerical. Muftiul consideră că situaţia musulmanilor din România este
privilegiată în comparaţie cu cea a musulmanilor din alte  ţări europene, care sunt
obligaţi prin lege să se autoadministreze.
 
Cu excepţia cultului musulman, al cărui reprezentant şi-a exprimat părerea potrivit
căreia salarizarea personalului clerical şi neclerical ar trebui să se realizeze integral
de la bugetul de stat, celelalte culte nu s-au plâns de cuantumul sumei primite de la
stat. Problema celor care acceptă sprijinul financiar al statului este legată mai mult
de suplimentarea numărului de posturi de personal clerical şi neclerical, în condiţiile
creşterii în unele cazuri a populaţiei de enoriaşi şi a construcţiei de noi biserici.
 
În concluzie, pe de o parte, până în momentul de faţă Guvernul nu  şi-a dus la
îndeplinire obiectivul propus de a  perfecţiona legislaţia privitoare la salarizarea
integrală, de la bugetul de stat, a clerului şi a unor categorii de personal al Bisericii.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte „politica” salarizării personalului clerical  şi
neclerical statul nu a avut în vedere cererile făcute de către culte în baza „nevoilor
reale”. 
  
5.2. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse provenind
din bugetele autorităţilor publice
 
5.2.1. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse
ale instituţiilor centrale

 
Finanţarea construcţiilor şi reparaţiilor lăcăşelor de cult de către instituţiile centrale
ale statului se realizează prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte.
Procedura obţinerii de fonduri în acest scop a fost multă vreme netransparentă. De
altfel, potrivit constatărilor din timpul realizării prezentului studiu, Secretariatul de
Stat pentru Culte nu excelează în niciun fel în  domeniul transparenţă. 
 
Unii reprezentanţi ai cultelor religioase au semnalat diverse amânări sau devansări
ale unor termene de depunere a documentaţiei necesare obţinerii de fonduri  şi
inexistenţa reglementării unor modalităţi eficiente de informare din partea
Secretariatului de Stat pentru Culte cu privire la acest subiect. De altfel, majoritatea
celor cu care au fost purtate discuţii în cursul derulării proiectul au afirmat că
procedurile sunt greoaie şi neclare şi chiar şi în cazul în care un solicitant reuşeşte să
îndeplinească toate condiţiile este foarte puţin probabil ca cererea să fie soluţionată
pozitiv dacă nu este susţinută pe alte căi, mai puţin formale.
 
La momentul actual pe pagina de internet a Secretariatului de Stat pentru Culte este
postat un „Ghid al solicitantului” (începând din data de 7 februarie 2008) precum şi
un anunţ privind termenul limită, 30 martie 2008, de depunere a documentaţiei
prevăzute de legislaţia în vigoare (Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001, Legea nr.
125/2002 şi Hotărârea Guvernului nr. 1470/200229
). 
 
Conform unor informaţii făcute publice pe pagina de internet a Secretariatului de
Stat pentru Culte la data de 7 februarie 2008, reiese că în decursul anului 2007 au
fost alocate Ministerului Culturii  şi Cultelor fonduri pentru construcţii  şi reparaţii
lăcaşuri de cult în valoare totală de 162.709.400 lei. 
 
Din această sumă  totală, Secretariatului  de Stat pentru Culte i s-a alocat suma de
42.982.400 lei  care urma să fie repartizată de acesta către culte şi 71.279.000 lei au
fost alocaţi Ministerului Culturii şi Cultelor pentru  sprijinirea anumitor lăcaşuri de
cult, a căror nume sunt specificate într-o anexă la Legea  nr. 486/2006 a bugetului de
stat pe anul 2007.
 
29
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 947 din 23 decembrie 2002  

  
Restul sumei de 48.448.000 lei a intrat în bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor ca
urmare a unor hotărâri de guvern, prin care anumite lăcaşuri de cult au primit sprijin
financiar pentru construcţii şi reparaţii. Sumele provin din fodul de rezervă bugetară
aflat la dispoziţia guvernului şi au fost alocate nominal lăcaşurilor de cult prin anexe
la respectivele hotărâri. 
 
Referitor la fondurile în valoare de 42.982.400 lei care au fost distribuite de către
Secretariatul de Stat pentru Culte, nu au putut fi accesate niciun fel de informaţii
din care să rezulte căror culte şi în ce proporţie au fost alocate.
Cu privire la sumele distribuite de Secretariatul de Stat pentru Culte ca urmare a
prevederilor unei anexe la legea bugetului de stat pe anul 2007, acesta afirmă că
suma se ridică la o valoare totală de 71.279.000 lei.
 
Cu toatea acestea, bugetul de stat pe anul 2007 a fost rectificat în luna noiembrie
2007 prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 134/2007 cu privire la rectificarea bugetului de
stat pe anul 2007.
30
. Partea de rectificare bugetară referitoare la Ministerul Culturii şi
Cultelor este cuprinsă în anexa 3/27 publicată în Monitorul Oficial nr.795 bis, în
afara abonamentului. Conform acestui document (Anexa 3/27/02b) a fost repartizată
nominal unui număr de 646 lăcaşuri de cult suma totală de 75.175.000 lei, cu
3.896.000 lei mai mult decât raportează Secretariatul de Stat pentru Culte. 
 
În urma distribuirii sumei respective situaţia se prezintă după cum urmează: 

Cult, Număr posturi, Pondere procentuală
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 66.125.000 87, 96%
2. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ 3.585.000,  4.76%
3. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ  1.805.000, 2.4%
4. BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA  1.300.000,  1.72%
5.  ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE   1.000.000 , 1.33%
6. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA   905.000,  1.2%
7.   BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA  390.000,  0.51%
8. BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA 45.000, 0.05%
9.   UNIUNEA  BISERICILOR  CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA 20.000, 0.02%
 TOTAL  75.175.000,  100%                            
30
 idem 21.
   
Referitor la fondurile alocate pentru construire/renovare de lăcaşuri de cult prin
intermediul unor hotărâri de guvern, situaţia prezentată de Secretariatul de Stat
pentru culte ( 48.448.000 lei) nu corespunde cu cea reală. Astfel, în cursul anului
2007 Guvernul României a adoptat 13 hotărâri
31
 care au avut ca obiect sprijinirea
cultelor. Dintre aceste 13 hotărâri, nouă au avut ca obiect suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor iar  dintre acestea nouă un număr de  şapte s-au
referit în mod direct la finanţarea construirii/renovării de lăcaşe de cult.
 
Din cele patru hotărâri de Guvern  prin care nu s-au alocat sume în bani dar care s-au
referit la sprijinul acordat cultelor religioase, două conţin precizări cu privire la
hotărâri de guvern anterioare iar două au ca obiect darea în folosinţă a unor imobile.
 
Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr. 914/2007
32
se aprobă transmiterea unei părţi a
unui imobil din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Ministerului
Culturii  şi Cultelor, pentru Mănăstirea „Sfintei Cruci” din Oradea (din datele de
identificare a imobilului se poate deduce că este vorba despre o fostă cazarmă) iar
prin Hotărârea de Guvern nr. 1275/2007
33
se aprobă darea în administrarea
Ministerului Culturii şi Cultelor pentru Mănăstirea Răchitoasa, Bacău, a unui imobil
compus din patru pavilioane cu o suprafaţă de teren aferentă de 7.500 mp.
 
Suma totală alocată cultelor religioase prin Hotărâri de Guvern în cursul anului
2007 se ridică la valoarea de  62.072.500 lei (aprox. 18.6 milioane euro34
). Din
această sumă 1.400.000 au fost alocaţi organizării celei de-a treia Adunări
Ecumenice iar 1.000.000 au fost destinaţi organizării funeraliilor Preafericitului
Părinte Teoctist, precum şi pentru organizarea alegerii şi instalării noului patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române.  Restul sumei,  59.672.500 lei, a fost destinat
construcţiei/renovării de lăcaşuri de cult. Faţă de valoarea făcută publică de
Secretariatul de Stat pentru Culte (48.448.000 lei) ca fiind alocată prin hotărâri de
Guvern, suma reală este mai mare cu cca. 11.2 milioane lei (3.36 milioane de euro). 
 
Cele mai consistente sume au fost alocate nominal unor lăcaşuri de cult prin
intermediul  Hotărârii de Guvern nr. 1148/200735
 – 47.122.500 lei –  şi  respectiv
Hotărârii de Guvern nr. 1575/2007
36
– 10.150.000 lei.
 
                                                
31
 Lista completă a H.G.din 2007 care au avut ca obiect sprijinirea cultelor religioase – Anexa 2
32
 Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 571 din 21 august 2007.
33
Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 730 din 29 octombrie 2007.
34
 Calculat la un curs mediu al anului 2007 de 3.34 lei/1 euro.
35
 Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr 667 din 28 septembrie 2007.
36
 Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 877 din 20 decembrie 2007.
  
  
Situaţia repartizării pe culte religioase a fondurilor alocate din Fondul de rezervă
bugetară aflat la dispoziţia Guvernului în vederea construirii/renovării de lăcaşuri de
cult este prezentată în tabelul de mai jos:
 
Cult,  Număr posturi,  Pondere procentuală
1. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 50.997.500 lei 85.46%
2. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 3.704.000 lei 6.2%
3.   BISERICA  REFORMATĂ DIN ROMÂNIA 1.956.000 lei  3.27%
4. BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ 1.335.000 lei 2.23%
5. BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA 560.000 lei  0.93%
6.  ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE  500.000 lei  0.83%
7. FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA 400.000 lei  0.67%
8. BISERICA  EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA 150.000 lei  0.25%
9. UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA 70.000 lei  0.12%
  TOTAL        59.672.000 lei  100%
 
5.2.2. Finanţarea construirii/renovării de lacăşuri de cult din resurse
ale autorităţilor publice locale.

 
Autorităţile administraţiei publice locale (consiliile comunale, orăşeneşti,
municipale  şi judeţene) au deasemenea (conform art. 12 din Legea 489/2006)
posibilitatea de a contribui financiar la renovarea/construirea de lăcaşuri de cult.  O
cercetare exaustivă cu privire la fondurile alocate de către consiliile locale este un
demers de o complexitate foarte mare, ca urmare APADOR-CH nu dispune de date
care să-i permită să evalueze o sumă totală.  
 
În cursul discuţiilor purtate cu reprezentanţii cultelor religioase au fost obţinute
informaţii punctuale despre sprijinul financiar acordat de autorităţile locale (mai
exact exemple pozitive sau negative despre deschiderea manifestată de autorităţi cu
privire la cultele religioase). 
 
De pildă dl. Murat Iusuf, Muftiul cultului musulman din România a apreciat există o
colaborare foarte bună cu edilii locali din judeţul Constanţa aceştia acordând sprijin   
financiar sau sub formă de terenuri pentru construirea de geamii (de exemplu
Primăria Ovidiu). Biserica Creştină Adventistă de Ziua a  şaptea a semnalat cazuri
izolate (Negoieşti, Stejaru-Prahova) unde datorită unei colaborări bune cu
administraţia publică locală, a beneficiat de ajutor financiar. Nu a existat însă o sumă
care să intre direct în contul propriu al acesteia, situaţiile referindu-se la contribuţii
comune în vederea unor lucrări de infrastructură de care urma să beneficieze atât
cultul adventist cât şi întreaga comunitate locală.
 
În ceea ce priveşte situaţiile neplăcute în relaţia cu autorităţile locale reprezentanţii
cultelor cu care au fost purtate discuţii au fost rezervaţi în a face nominalizări. Cu
toate acestea a fost semnalat cazul unui consiliu municipal al unui oraş reşedinţă de
judeţ care a refuzat să aloce o sumă ca ajutor de urgenţă unei biserici a cărei turle
fusese distrusă de o furtună. 
În plus, mai multe culte au apreciat că autorităţile publice locale întârzie nepermis de
mult retrocedarea efectivă a unor bunuri imobile câştigate în instanţele de judecată.  
 
APADOR-CH a încercat, în cursul derulării proiectului, să obţină informaţii despre
sprijinul financiar în vederea construirii/renovării de lăcaşuri de cult de la consiliile
judeţene  şi de la Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin intermediul
cererilor de informaţii în baza Legii nr. 544/2001. 
 
Informaţiile primite în răspunsuri nu pot fi centralizate statistic deoarece îmbracă
forme foarte variate. 
 
Din cele 42 de consilii numai  şase au furnizat ca răspuns o listă completă cu
beneficiarii fondurilor  şi suma alocată fiecăruia. Spre exemplu Consiliul Judeţean
Dâmboviţa a trimis o listă completă cu solicitanţii, sumele solicitate şi sumele care
au fost aprobate.
 
20 dintre consiliile judeţene au returnat o listă de beneficiari fără a preciza sumele
alocate fiecăruia sau măcar o sumă totală chetuită de la bugetul propriu în acest
scop. 
 
În trei dintre judeţe (Bacău, Brăila şi Mehedinţi) consiliile judeţene au răspuns că au
acordat sprijin financiar numai pentru catedralele ortodoxe din judeţ.  
 
Restul de 13 consilii au trimis răspunsuri neclare, incomplete sau de-a dreptul hilare.
De exemplu, adresa nr. 2 din 25 ianuarie 2008 a Consiliului Judeţean Buzău
menţionează că: 
 
„ – Numărul de cereri pentru acordarea de facilităţi în vederea 
construirii/renovării de biserici primite în anul 2007 = 129.  
  
  Din care: 126 de cereri au fost soluţionate favorabil.
  Beneficiarii fiind parohiile solicitante.”
 
 
5.3. Finanţarea de către stat a activităţilor spiritual-culturale  şi sociale în

străinătate a cultelor recunoscute în România.
 
 
Articolul 9 alineatul 4 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor prevede că statul român sprijină, prin autorităţile publice abilitate,
activitatea spiritual-culturală  şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în
România. 
Nu se precizează clar în articolul respectiv dacă sprijunul acordat este exclusiv
financiar sau poate fi şi de altă natură. 
 
Informaţiile care au putut fi obţinute despre suportul pe care l-au acordat autorităţile
române activităţii spiritual-culturale  şi sociale în străinătate cultelor recunoscute se
referă numai la alocarea unor sume de bani.
  
Potrivit datelor prezente în cele două legi ale bugetului de stat pe anii 2007 şi 2008,
statul a alocat pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe Române din afara graniţelor în
2007 suma de 3.300 mii lei, iar în anul 2008 suma de 3.277 mii lei.
 
De semenea, articolul 5 al Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru
salarizarea clerului stipulează că pentru sprijinirea aşezămintelor Bisericii Ortodoxe
Române din afara graniţelor, care desfăşoară activităţi deosebite în vederea
menţinerii identităţii lingvistice, culturale  şi religioase a românilor din afara
graniţelor, în special activităţi dedicate tinerilor, se alocă de la bugetul de stat o
sumă de 52.000 dolari S.U.A lunar. Acesată sumă se alocă Patriarhiei Române prin
bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte.
 
În niciun document oficial referitor la sprijinul acordat statului cultelor religioase nu
s-au putut identifica sume de bani alocate de statul român în vederea sprijinirii în
străinătate a activităţilor spiritual culturale  şi sociale a cultelor religioase, altele
decât cel ortodox.
 
Cultul Creştin după Evanghelie consideră că este o practică discriminatorie aceea
prin care statul român finanţează numai Biserica Ortodoxă Română din străinătate,
dar nu şi celelalte culte. 
   
Astfel, în pofida unor prevederi legislative menite a crea un cadru în care sprijinul
acordat de stat se acordă conform criteriului nediscriminării, în realitate, în cazul
acesta, numai activitatea spiritual culturală şi socială a  Bisericii Ortodoxe Române
în străinătate este finanţată de la bugetul de stat.
 
 
5.4. Alocarea de fonduri pentru activităţi religioase prin Legile bugetului de
stat pe anii 2007 şi 2008

 
 
În urma comparaţiei celor două legi ale bugetului de stat pe anii 2007 şi 2008 (Legea
nr. 486/2006 şi Legea nr. 388/2007), reiese că pentru „Cultură, recreere şi religie”
s-a alocat în anul 2007 suma de 1.197,1 milioane lei din bugetul de stat, iar în anul
2008 suma de 1.776,8 milioane lei (cu 579,7 milioane mai mult). Capitolul
„Cultură, recreere şi religie” este împărţit în: servicii culturale, servicii recreative
şi sportive, servicii religioase  şi alte  servicii în domeniile culturii, recreerii  şi
religiei.
 
Pentru serviciile religioase statul a plătit în anul 2007 suma de 229.163 mii lei, şi în
anul 2008, 294.412 mii lei. Secţiunii denumite „Alte servicii în domeniile culturii,
recreeării şi religiei”, statul i-a alocat în anul 2007 suma de 437.555 mii lei, iar în
anul 2008 suma de 747.174 mii lei.
 
Este neclar cât din această sumă revine religiei  şi ce capitol al domeniului religie
este finanţat din această sumă.
 
La sfârşitul lunii octombrie 2007, Comisia pentru drepturile omului, culte  şi
problemele minorităţilor naţionale a Camerei Deputaţilor  şi Comisia pentru
drepturile omului, culte  şi minorităţi a Senatului a acordat aviz favorabil, cu
majoritate de voturi proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2008. 
 
Comisia pentru drepturile omului, culte  şi problemele minorităţilor naţionale a
Camerei Deputaţilor a propus suplimentarea bugetului  Ministerului Culturii  şi
Cultelor la capitolul „Cultură, recreere şi religie”, titlul 59 “alte cheltuieli”, articolul
12 „susţinerea cultelor” cu suma de 27.000 mii lei dintre care 13.910,46 mii lei
pentru construcţia, reaparea şi efectuarea reparaţiilor curente a 60 lăcaşuri de cult.
 
Restul sumei de 13.089,54 lei a fost alocată Secretariatului de Stat pentru Culte,
în vederea costurilor lucrărilor la lăcaşele de cult începute în anii anterior. 
   
Este de menţionat că în 2007 bugetul alocat iniţial susţinerii cultelor a fost de
67.925 mii lei, iar în 2008 acesta aproape că s-a dublat, alocându-se 123.012 mii
lei.
 
Din această sumă 3.720 mii lei sunt alocaţi pentru un număr de 36 de biserici din 
judeţul Bistriţa-Năsăud, aparţinând Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (şi
deci cultului ortodox) din fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului.
 
Biserica Catolică din Paşcani este finanţată cu suma de 200 mii lei din creşterea
gradului de colectare a TVA pe anul 2008 faţă de anul 2007.
 
Totodată, se alocă suma de 250 mii lei pentru finalizarea construcţiei primei biserici
a romilor creştini cu hramul „Sf. Nectarie Taumaturgul” aparţinând Parohiei
ortodoxe a „Tuturor Sfinţilor Români”. Sursa de finanţare este Fondul de rezervă
bugetară aflat la dispoziţia Guvernului şi rambursări de TVA.
 
Mânăstirea Ortodoxă Sârbă Bezdin din judeţul Arad va fi finanţată cu 500 mii lei din
fondul de „rezerve bugetare”.
 
Biserica Catolică din comuna Greci, judeţul Tulcea apare ca fiind finanţată de la este
Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului şi rambursări de TVA.
 
Într-o situaţie similară cu cea a bisericii catolice din comuna Greci se află şi Biserica
Italiană din Bucureşti, Biserica Romano-Catolică „Naşterea Sfântului Ioan
Botezătorul” din Bucureşti, Biserica Romano-Catolică din Timişoara.
 
Este uşor de remarcat faptul că o sumă importantă menită a  sprijini cultele şi
asociaţiilor religioase este alocată din Fondul de rezervă la dispoziţia
Guvernului.
 
Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 are o prevedere referitoare
la fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, care se stabileşte pe
bază de hotărâre de Guvern. În 2007 fondul de rezervă s-a stabilit la 128,7
milioane lei, folosit pentru „finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevazute
apărute în timpul exerciţiului bugetar” (art 11 (a)). 
Astfel, sprijinul acordat cultelor se încadrează potrivit unor informaţii
coroborate la capitolul de cheltuieli neprevazute. 
 
Amendamentele respinse au avut în vedere suplimentarea posturilor pentru nevoile
misionare ale Bisericii Ortodoxe din judeţul Gorj, de la 317 la 347 (30 de posturi) şi
suplimentarea numărului de posturi pentru personal neclerical angajat în unităţile de
cult, în judeţul Alba, de la 759 la 815 posturi.    
 
Motivaţia respingerii a fost în ambele cazuri faptul că nu s-a precizat suma necesară
finanţării posturilor şi nici sursa de finanţare.
 
5.5. Obiectivele asumate de Guvernul României referitor la politica în
domeniul cultelor prin Programul de guvernare 2005-2008 şi raportul asupra
îndeplinirii prevederilor programului de guvernare la doi ani  şi jumătate de
mandat
 
 
 
În capitolul rezervat politicii în domeniul cultelor Guvernul consacră un rol deosebit
„Bisericii” din două puncte de vedere  şi anume: „morala creştină ca miez al
conduitei morale” şi „rolul social al bisericii”.
 
Sprijinul acordat cultelor  şi asociaţiilor religioase de către instituţiile statului se
justifică prin prisma faptului că în acest fel statul român doreşte să garanteze
drepturilor fundamentale ale omului. În vederea protejării libertăţii religioase,
sprijinul se acordă pe baze nediscriminatorii.
 
Guvernul îşi afirmă sprijinul pentru:
•  susţinerea Bisericii în derularea unor programe sociale, educaţionale, caritabile
etc.;
•  dezvoltarea educaţiei religioase în şcoli;
•  construcţii/restaurări de lăcaşuri de cult;
•  perfecţionarea legislaţiei privind salarizarea integrală, de la bugetul de stat a
clerului şi a unor categorii de personal;
•  încheierea retrocedării imobilelor cultelor religioase;
•  sporirea, inclusiv prin pârghii bugetare, a rolului social al Bisericii
 
Raportul asupra îndeplinirii prevederilor programului de guvernare la doi ani
şi jumătate de mandat 37, menţionează sprijinul financiar acordat de către Guvern
programelor sociale, educaţionale şi caritabile ale „Bisericii”.
 
Astfel, în anul 2006 au fost susţinute 16 programe sociale şi educaţionale, în valoare
de 264.000 lei. În anul 2007 numărul lor a crescut la 37, în valoare de 519.500 lei.
Totodată, a fost finanţat un număr de opt evenimente cu participare internă  şi
internaţională, în valoare de 103.000 lei. 

37 http://www.guv.ro/obiective/afis-index-diversedoc.php?idrubrica=2,

Capitolul 21 din raport: Politica în
domeniul Cultelor, p.341-342.  
 
În primul semestru al anului 2007 a fost alocată suma de 457.000 lei pentru activităţi
de restaurare a monumentelor istorice ecleziale  şi suma de 673.000 lei pentru
activităţi de reparaţii a lăcaşurilor de cult. Un alt obiectiv al guvernului a fost
încurajarea constituirii  şi finalizării unor noi lăcaşuri de cult. În acest scop a fost
alocată în 2006 suma de 3.767.500 lei pentru 372 noi lăcaşuri de cult, iar la
începutul anului 2007 suma de 1.387.000 lei.  
Guvernul a susţinut acţiuni de refacere a echilibrului mediului natural prin
intermediul unităţilor de cult. În  anul 2007 a continuat implementarea actului
normativ bazat pe parteneriatul dintre administraţia publică centrală şi locală şi culte
în ceea ce priveşte mediul, având loc întâlniri la Oradea şi Timişoara.
 
În anul 2007 a fost finanţat şi turismul cultural-religios, în acest scop desfăşurându-
se un modul de perfecţionare a personalului de specialitate de la muzeele şi colecţiile
religioase din circuitul turistic.
 
Nu reiese din datele foarte generale prezentate în raport căror culte şi în baza
căror criterii s-au acordat bani pentru a sprijini obiectivele asumate de guvern. 
 
Majoritatea reprezentanţilor cultelor pe care APADOR-CH i-a contactat au precizat
că statul român nu a sprijinit activităţile sociale ale bisericilor pe care le reprezintă.
Nu este clar la ce activităţi concrete s-au referit programele sociale menţionate în
raportul asupra îndeplinirii prevederilor programului de guvernare însă reiese faptul
că principalul beneficiar a fost Biserica Ortodoxă Română.
 
Spre exemplu, reprezentantul Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din
Sibiu susţine că implicarea cultului în serviciile sociale este una foarte consistentă şi,
în condiţiile în care enoriaşii nu sunt mai mult de 1400, susţinerea finaciară pentru
aceste activităţi este dificilă. Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană susţine
ideea aplicării principiului subsidiarităţii în sensul că statul ar trebui să finanţeze, pe
bază de proiecte, acele acţiuni ale cultelor care au ca rezultat prestarea de servicii
sociale. 
 
De asemenea, potrivit informaţiilor obţinute de la reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe
Sârbe din Timişoara, parohiile sărace aparţinând acestui cult nu sunt sprijinite
financiar de stat. Biserica nu deţine fonduri pentru a organiza sectorul de ajutor
social  şi consideră că sub acest aspect criteriul proporţionalităţii dezavantajează
Biserica Ortodoxă Sârbă din România. 
 
Referitor la incheierea retrocedării imobilelor, fără a intra în foarte multe detalii pe
acest subiect care necesită un studiu separat datorită complexităţii sale, cert este că
reprezentanţii cultelor susţin că încă mai există probleme la acest capitol. Fie există
în continuare procese pe rol, care durează de foarte mult timp, fie apar probleme la   
nivelul autorităţilor locale, care împiedică executarea unor sentinţe definitive  şi
irevocabile de retrocedare. 
 
Reprezentanţii cultelor susţin ideea că finalizarea retrocedărilor ar conduce la
sporirea rolului social al cultelor religioase. Spre exemplu, Părintele Vicar Bogdan
de la Biserica Armeană din Bucureşti a afirmat că, dacă şi-ar redobândi în întregime
bunurile confiscate de stat,   cultul armean nu numai că nu ar mai avea nevoie de
niciun fel de sprijin financiar dar activităţile de asistenţă socială ar fi mult mai
numeroase şi consistente în raport cu cele derulate  în momentul de faţă.  
   
 
6. Asociaţiile religioase
 
 
6.1. Dobândirea statutului de asociaţie religioasă – aspecte procedurale

 
 
Conform prevederilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul
general al cultelor, pentru a dobândi statut juridic o asociaţie religioasă trebuie să fie
alcătuită din cel puţin 300 de persoane (0,000014% din populaţia României).
Procedura de dobândire a acestui statut constă în înscrierea în Registrul asociaţiilor
religioase instituită la grefa judecătoriei din circumscripţia teritorială unde aceasta
îşi are sediul. Cererea de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase
trebuie să fie însoţită de actul constitutiv, conţinând denumirea asociaţiei religioase,
datele de identificare şi semnăturile asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, statutul
asociaţiei religioase, actele doveditoare ale sediului  şi patrimoniului iniţial,  avizul
consultativ al Ministerului Culturii  şi Cultelor  şi  dovada privind
disponibilitatea denumirii, eliberată de Ministerul Justiţiei.
 
Reprezentanţii grupărilor religioase care au analizat posibilitatea de a dobândi
statutul de asociaţie religioasă (şi eventual pe cea de cult religios) consideră
procedurile restrictive  şi discriminatorii.  Obligativitatea depunerii unei liste
nominale de adepţi este văzută ca o ingerinţă în viaţa privată deoarece,
consideră Dl. Bahman Rahmatian, preşedintele Adunării Spirituale Naţionale a
Comunităţii Bahá’í, nimeni nu ar trebui să fie obligat să îşi declare religia. 
Dumnealui este de părere că statul ar trebui să fie neutru în ceea ce priveşte
chestiunile religioase,  întrucât nu are competenţa de a defini  ce este o religie.
Această atitudine se justifică prin credinţa că religia nu este legată de un anumit
teritoriu sau standarde organizatorice impuse de un stat, ci presupune aderenţa la o
comunitate spirituală ce transcende graniţele statale.
 
Reprezentanţii Societăţii Creştinilor Nouapostolici din România (Dl. Iulian
Rădulescu – Episcop şi Dl. Ioan Ioneanu – Director Executiv) consideră clasificarea
entităţilor religioase făcută de către stat  şi criteriile impuse ca discriminatorii. Ei
atrag atenţia asupra faptului că, în România există culte cu un număr de enoriaşi mai
mic decât este numărul membrilor unora dintre asociaţii (cum este  şi cazul
creştinilor nouapostolici). Nici Dl. Pastor Dr. Ioan Ceuţă, Preşedintele Asociaţiei
Adunările lui Dumnezeu din România, nu consideră că numărul credincioşilor ar
trebui să fie un criteriu pentru recunoaşterea unei grupări religioase drept cult
religios  şi asta în condiţiile în care organizaţia pe care o conduce are, potrivit
afirmaţiilor dumnealui, mai mult de 22.000 de membri (0,01% din populaţia  ţării,
adică pragul necesar pentru dobândirea statutului de cult).   
  
 
Referitor la procedura obţinerii avizului consultativ APADOR-CH a solicitat în
luna noiembrie Ministerului Culturii  şi Cultelor să i se comunice următoarele
informaţii: câte asociaţii au solicitat avizul consultativ în vederea înscrierii în
Registrul asociaţiilor religioase, lista asociaţiilor care au solicitat documentul
respectiv cuprinzând denumirea completă a acestora, câte asociaţii au primit avizul
consultativ în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase şi lista asociaţiilor
care au primit avizul consultativ în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor
religioase. 
 
Ministerului Culturii  şi Cultelor nu a răspuns cererii APADOR-CH nici până în
momentul redactării acestui raport. În schimb, în secţiunea dedicată asociaţiilor
religioase 38 de pe pagina de internet a Secretariatului de Stat pentru Culte apare,
începând cu data de 29 ianuarie 2008 o listă de opt asociaţii care au primit avizul
consultativ pentru înfiinţarea/transformarea în asociaţie religioasă. 
 
Cele opt asociaţii sunt:
 
1. Societatea Creştinilor Nouapostolici România
2. Asociaţia Religioasă Nazarineană
3. Asociaţia Adunările lui Dumnezeu din România
4. Asociaţia Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România
5. Asociaţia Adventiştilor de Ziua a Şaptea – Mişcarea de Reformă 
6. Asociaţia Centru Creştin Aletheia
7. Asociaţia Centrul Creştin Metanoia
8. Asociaţia Comunităţile Credinţei din România. 
 
În fapt, la sfârşitul lunii martie 2007, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) lit. d) şi
art. 47 alin (1) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general
al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor a avizat dobândirea statutului de asociaţie
religioasă de către Societatea Creştinilor Nouapostolici – România, (aviz cu nr.
1/30.03.2007).
 
În mod paradoxal, ordinul procedurii de acordare a avizului consultativ pentru
înfiinţarea asociaţiilor religioase sau pentru dobândirea statutului de asociaţie
religioasă de către asociaţiile existente a fost adoptat în luna mai a anului 2007
(Ordinul Ministerului Culturii  şi Cultelor nr. 2274 din 17 mai 2007 privind
aprobarea procedurii de acordare a avizului consultativ pentru înfiinţarea asociaţiilor
religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către
asociaţiile existente). Astfel, un ordin care stabileşte proceduri de acordare a avizului 

38
 
http://www.culte.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=1879    
consultativ pentru asociaţiile religioase apare după aproape două luni după ce o
asociaţie religioasă primise deja acest aviz.39
 
 
La data redactării raportului de faţă Secretariatul de Stat pentru Culte nu face publică
pe pagina de internet nicio informaţie referitoare la asociaţii care au dobândit
statutul juridic de asociaţie religioasă conform prevederilor Legii nr. 489/2006
privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
 
Din informaţiile deţinute de APADOR-CH din alte surse decât cele ale
Secretariatului de Stat pentru Culte reiese că cel puţin două asociaţii deţin o hotărâre
judecătorească de transformare în asociaţie religioasă (Societatea Creştinilor
Nouapostolici din România şi Asociaţia Adunările lui Dumnezeu din România).
 
La începutul lunii octombrie, APADOR-CH a adresat Ministerului de Justiţie o
cerere în baza Legii nr. 544/2001 a accesului la informaţiile de interes public,
solicitând să i se comunice câte asociaţii religioase constituite în temeiul Legii nr.
489/2006 s-au înscris în Registrul asociaţiilor religioase (organizat conform
prevederilor Ordinului ministrului Justiţiei nr. 2076/200740
pentru organizarea
evidenţei speciale a asociaţiilor religioase constituite potrivit Legii nr. 489/2006
privind libertatea religioasă  şi regimul general al cultelor), precum  şi lista
asociaţiilor înscrise în Registrul asociaţiilor religioase cuprinzând denumirea
completă a acestora.
 
La data de 19 octombrie 2007, Ministerul Justiţiei a răspuns cererii APADOR-
CH afirmând că nu existau asociaţii religioase înfiinţate în temeiul Legii nr.
489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul general al cultelor,  şi că existau
„numeroase” solicitări pentru rezervarea denumirii unor asociaţii.  În realitate, la
acea dată, cel puţin o asociaţie (Societatea Creştinilor Nouapostolici din
România) dobândise statutul de asociaţie religioasă printr-o  hotărâre
judecătorească din data de 29 iunie 2007.
 
La sfârşitul lunii octombrie APADOR-CH a adresat Ministerului de Justiţie o  altă
cerere  în baza Legii nr. 544/2001 a accesului la informaţiile de interes public,
solicitând să i se comunice: 
•  câte asociaţii au solicitat dovada privind disponibilitatea denumirii în vederea
înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase;
•  lista asociaţiilor care au solicitat dovada respectivă cuprinzând denumirea
completă a acestora, câte solicitări de eliberare a dovezii privind disponibilitatea  

                                          
39Această contradicţie reiese uşor din informaţiile prezente pe site-ul
www.culte.ro.
40 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 617 din 06 septembrie 2007
   
denumirii în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase au fost soluţionate
pozitiv;
•  lista asociaţiilor cărora li s-a eliberat dovada privind disponibilitatea denumirii
în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase. 
 
Potrivit răspunsului Ministerului de Justiţie, până la începutul lunii noiembrie 2007
erau înregistrate  şi soluţionate pozitiv 13 solicitări privind eliberarea dovezii de
disponibilitate a denumirii. Acestea privesc:
 
1. Asociaţia Religioasă Biserica Credinţei din Romînia
2. Asociaţia Religioasă a Adventiştilor de Ziua a Şaptea-Mişcarea de Reformă
3. Asociaţia Religioasă Nazarineană
4. Asociaţia Religioasă Eclesia
5. Asociaţia Religioasă „Victory Independent Baptist Fellowship”
6. Asociaţia Mângăietorul
7. Asociaţia Religioasă Adunările lui Dumnezeu
8. Asociaţia Religioasă Exodus
9. Asociaţia „Centrul Creştin Metanoia”
10. Asociaţia „Centrul Creştin Alethea”
11. Asociaţia Bisericilor Neemia
12. Asociaţia Solidaritatea Creştină
13. Asociaţia Creştin Ortodoxă Anania
 
Conform acestui răspuns al Ministerului Justiţiei, nici la sfârşitul lunii octombrie
Societăţii Creştinilor Nouapostolici din România  nu i se eliberase dovada de
disponibilitate a denumirii. Din nou informaţiile furnizate de Ministerul Justiţiei
se dovedesc a fi incorecte  doarece asociaţia amintită nu ar fi putut obţine, la
sfârşitul lunii iunie, statutul juridic de asociaţie religioasă dacă nu ar fi prezentat
instanţei de judecată dovada de disponibilitate a denumirii.
 
Conform art. 1 alin. (3) al Ordinului ministrului Justiţiei nr. 2076/2007 „până la
organizarea în sistem informatizat a rubricii din registrul prevăzut la art. 13,
respectiv din Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial,
instanţele judecătoreşti competente vor efectua înscrierile privind asociaţiile
religioase în registre speciale ţinute pe suport hârtie, care vor conţine informaţiile ce
se completează în  Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop
patrimonial pe suport informatic, şi vor comunica Ministerului Justiţiei, în termen
de 3 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus
constituirea, cópii ale înregistrărilor din registrele speciale, ale hotărârilor, precum şi
ale înscrisurilor doveditoare.”
Ministerul de Justiţie nu a răspuns solicitării APADOR-CH de a i se comunica dacă
a fost înfiinţată în cadrul registrului naţional al persoanelor juridice cu scop   
nepatrimonial o rubrică specială destinată înscrierii asociaţiilor religioase constituite
potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
 
După cum se poate observa consultând Registrul naţional ONG41, nici până la
această dată Ministerul Justiţiei nu a reuşit să organizeze în cadrul Registrului
naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial pe suport informatic o rubrică
specială destinată înscrierii asociaţiilor religioase constituite potrivit Legii nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
 
Acest lucru se întâmplă în situaţia în care există deja asociaţii care au parcurs toate
etapele prevăzute de lege  şi au dobândit statutul de asociaţie religioasă. Spre
exemplu, Societatea Creştinilor Nouapostolici din România a dobândit acest statut
prin Hotărârea judecătorească nr. 146/29.06.2007, pronunţată de Judecătoria sector
3, adică în urmă cu mai bine de 8 luni. 
 
 
6.2. Sprijinul acordat de stat asociaţiilor religioase
 
 
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul general al cultelor
prevede că asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale potrivit Codului
Fiscal şi, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal. Aceasta este singura
prevedere cu privire la sprijinul pe care statul în acordă asociaţiilor religioase.
În Codul Fiscal însă, nu se face niciunde referire la asociaţii religioase ca formă de
organizare juridică, nici nu se face vreo referire la activităţi religioase. Acest lucru
conduce la situaţia în care acordarea de facilităţi fiscale depinde de bunul plac al
autorităţilor locale.
Relevantă din acest punct de vedere este experienţa Societăţii Creştinilor
Nouapostolici din România în relaţia cu autorităţile din judeţul Sibiu. În data de 30 
noiembrie 2007, Direcţia Fiscală Locală Sibiu a răspuns negativ solicitării Societăţii
Creştinilor Nouapostolici din România de scutire de la plata impozitului pe clădiri şi
pe teren pentru un imobil din Sibiu proprietate a asociaţiei, motivând că art. 249 alin.
1 pct 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prevede că de la plata
impozitului pe clădiri vor fi scutite „clădirile utilizate pentru activităţi social
umanitare, de către asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit hotărârii consiliului local”.
42Faptul că asociaţia că nu se acordă scutire de impozit se justifică prin prisma faptului                                            
41 http://www.just.ro/MeniuStanga/PersonnelInformation/tabid/91/Default.aspx
42De fapt, această prevedere se regăseşte la articolul 250, alin. 1, punct 19, potrivit ultimelor variante actualizate ale Codu Fiscal în momentul redactării acestui raport.   
că imobilul este utilizat „pentru activitaţi religioase  şi nu pentru activităţi social
umanitare”. 
 
Au existat şi cazuri în care consiliile locale din localităţi precum Iaşi, Baia-Mare sau
Sighişoara au acordat scutirea de impozit pe clădiri în proprietatea. Societăţii
Creştinilor Nouapostolici din România.
 
Aceste practici diferite relevă faptul că dispoziţiile Codului Fiscal, în lipsa unor
prevederi explicite în vederea scutirii de impozite pentru asociaţiile religioase,
rămân la interpretarea discreţionară a consiliilor locale. Societatea Creştinilor
Nouapostolici din România doreşte o schimbare a Codului Fiscal  şi a Legii nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor în sensul în care
acestea să conţină prevederi clare  şi explicite în legătură cu scutirea de impozite
pentru asociaţiile religioase.
 
Societatea Creştinilor Nouapostolici din România consideră o situaţie
discriminatorie aceea în care cultele recunoscute beneficiază de scutiri de impozit pe
clădiri, în timp ce asociaţia se încadrează la articolul 253 din Codul Fiscal, referitor
la calculul impozitului datorat de persoanele juridice pe clădiri. Astfel, cota de
impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,5% şi
1%, inclusiv. Punctul 5 al articolului prevede că în cazul unei clădiri care a fost
dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 şi care după această dată nu a fost reevaluată,
cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între 5%  şi 10%  şi se
aplică la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluări, înregistrată în
contabilitatea persoanelor juridice. 
 
Majoritatea clădirilor aparţinând Societăţii Creştinilor Nouapostolici din România
nu au fost reevaluate după 1 ianuarie 1998 deorece reevaluarea unei clădiri este o
procedură  foarte costisitoare. La Ocna-Mureş nouapostolicii plătesc 15% impozit pe
clădirile din proprietate mai mult chiar decât cota maximă prevăzută de Codul
Fiscal.
 
În concluzie, deşi există în legea cultelor prevederea potrivit căreia asociaţiile
religioase beneficiază de facilităţi fiscale potrivit Codului Fiscal, în realitate nu
există niciunde stipulat explicit  acest lucru în Codul Fiscal.Solicitările asociaţiilor în
vederea scutirilor sunt interpretate în mod diferit de autorităţile publice locale,
datorită unor prevederi confuze care duc la discriminarea subiecţilor religioşi.
 
7. Domenii sensibile în ceea ce priveşte viaţa comunităţilor religioase  
 
7.1. Cimitirele

 
 
Prin introducerea în legea cultelor a unor prevederi referitoare la cimitire s-a avut în
vedere crearea unui cadru legislativ  care să evite situaţiile specifice anilor ’90, când
problema înhumării a generat multe tensiuni religioase în România.
 
Textul legii stipulează că în localităţile în care nu există cimitire publice  şi unde
unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor
respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune.
Această regulă nu se aplică cimitirelor mozaice şi muslumane.
 
Cimitirele comunale  şi orăşeneşti trebuie să fie organizate astfel încât să aibă
sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult, la cererea acelor culte ce funcţionează
în localitatea respectivă. Autorităţile publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire
comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
 
Cu toate acestea, chiar  şi după adoptarea Legii cultelor, mai există situaţii în care
preoţi ai  bisericii ortodoxe române solicită, acolo unde există cimitire în
administraţia lor, o suprataxă pentru înmormântarea unui enoriaş aparţinând altui
cult. Mai mult decît atât, ei cer ca înhumarea să se realizeze potrivit tradiţiilor
ortodoxe.
 
Astfel este şi cazul de la Lucieni, judeţul Argeş, unde Biserica Ortodoxă Română a
acceptat să înmormânteze un enoriaş al bisericii adeventiste, cu preţul unei taxe mult
mai mari decît cea pe care o percepea unui enoriaş ortodox.
 
De curând, în oraşul Potcoava, judeţul Dolj, pastorul baptist a fost nevoit să recurgă
la ajutorul poliţiei pentru a înmormânta un enoriaş. Aceasta datorită împotrivirii
preotului ortodox.
 
O părere generală împărtăşită de reprezentanţi ai cultelor din România  este aceea
că, spre deosebire de problemele anilor ’90 cu privire la înhumare, situaţiile în care
enoriaşii nu pot fi înhumaţi sunt destul de rare şi în legătură cu acestea Secretariatul
de Stat pentru Culte este receptiv, intervenind pentru soluţionarea lor.
 
Cele mai multe probleme ale cultului musulman apar în Bucureşti în legătură cu
acordarea de terenuri pentru cimitire. În capitală, cultul musulman nu deţine nici un
cimitir confesional. Situaţia este dificilă  şi neplăcută, existând  şi cazuri în care
persoanele decedate au trebuit să fie transportate de la Bucureşti la Constanţa pentru
a fi înmormântate. În anul 2007 s-a aprobat acordarea unui teren de 6000 mp , însă   
punerea în posesie nu s-a realizat nici până în momentul de faţă. Muftiul cultului
musulman consideră că funcţionarii primăriei capitalei dau dovadă de rea-voinţă
întârziind repartizarea celor 6000 mp de teren  şi din acest motiv a acţionat în
judecată primăria capitalei. Un obiectiv declarat al cultului musulman pentru anul
2008 este acela de a discuta cu deputatul care le reprezintă interesele în parlament
pentru ca acesta să intervină la nivel politic pentru a intra în posesia  cimitirului. 
 
Pe de altă parte Primăria Constanţa a acordat Cultului Musulman un teren de trei
hectare şi jumătate în vederea unui cimitir confesional.
 
În cazul altor culte, au existat situaţii în care primarul unei anumite localităţi a
refuzat să intervină atunci când un preot ortodox nu a permis intrarea într-un cimitir
aflat în administraţia sa, a unei persoane decedate aparţinând altui cult. 
 
Reprezentanţi ai Uniunii Penticostale- Biserica lui Dumnezeu Apostolică susţin că
mai există încă situaţii în care, datorită relei voinţe a unui preot ortodox, sunt
necesare intervenţii în avans „la centru” pentru ca anumite persoane să fie înhumate.
 
Şi pentru Comunitatea Bahá’í numărul mic de cimitire publice reprezintă o problemă
şi asta datorită faptului că, în credinţa  bahá’í, inhumarea trupului credinciosului ar
trebui să se facă undeva destul de aproape de locul în care şi-a petrecut ultima parte
a vieţii. Dl. Bahman Rahmatian, Preşedintele Adunării Spirituale Naţionale a
Comunităţii Bahá’í, a semnalat cazuri când preotul ortodox paroh a condiţionat
înmormântarea unui membru al comunităţii bahá’í de efectuarea unei slujbe
ortodoxe de înmormântare.
 
Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor conţine
prevederi clare referitoare  la cimitire, menite a soluţiona problema delicată a
înhumării astfel încât nici unui cult să nu fie discriminat.
 
Cu toate acestea, pe parcursul anului 2007 au mai existat cazuri la nivel local unde
legea nu a fost respectată. Persoane decedate aparţinând unor culte altele decât cel
ortodox au fost înhumate cu mare dificultate în cimitire administrate sau aflate în
posesia Bisericii Ortodoxe Române. Pentru ca acest lucru să se întâmple a fost
necesară fie intervenţia unor ierarhi ortodocşi, fie intervenţia Secretariatului de Stat
pentru Culte.
 
Nu există o statistică a localităţilor care nu au cimitire comunale şi orăşeneşti. În tot
cazul, legea cultelor impune autorităţilor locale obligaţia de a înfiinţa astfel de
cimitire acolo unde nu există  şi de a le organiza pe cele care există astfel încât să
permită accesul tuturor cultelor.  
   
În acest fel, prevederile legii ar avea efecte practice, garantându-se în mod real
libertatea de religie la nivel individual şi colectiv.
 
 
7.2.  Asistenţa religioasă în penitenciare

 
 
În urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii cultelor recunoscute  şi ai asociaţiilor
religioase reise faptul că, în urma adoptării Ordinului Ministerului Justiţiei nr.
610/200643
 privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie, situaţia privind
accesul în penitenciare s-a îmbunătăţit semnificativ. Anumite culte (spre exemplu
Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova) au încheiat protocoale cu Administraţia
Naţională a Penitenciarelor, altele (Cultul Musulman) au semnat parteneriate direct
cu conducerea penitenciarelor pe care doresc să le viziteze. În cele mai multe cazuri
însă accesul în penitenciare se realizează încă prin bunăvoinţa capelanului închisorii,
de cele mai multe ori de religie ortodoxă, menţinându-se astfel situaţia
discriminatorie care s-a dorit a fi eliminată prin adoptarea Ordinului Ministerului
Justiţiei nr. 610/2006 privind asistenţa religioasă în locurile de detenţie.
 
Reprezentanţii cultelor religioase nu au semnalat de încălcări ale dreptului
persoanelor private de libertate de a beneficia de asistenţă religioasă. 
 
În urma informaţiilor solicitate în baza Legii nr. 544/2001 a accesului la informaţiile
de interes public reiese că în sistemul  Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
sunt retribuiţi  37 de preoţi ortodocşi şi un preot romano-catolic. 
 
Conform aceleiaşi surse, pe parcursul anului 2007, în unităţile penitenciare au
acordat asistenţă religioasă în cadrul activităţilor desfăşurate în penitenciarele din
ţară 159 de clerici ortodocşi, 38 aparţinând cultului adventist, 31 –  cultului baptist,
28 – cultului penticostal, 27 – cultului romano-catolic, 19 – cultului evanghelist, 11 –
cultului reformat, opt – cultului catolic,  şase – cultului Martorii lui Iehova, doi –
cultului musulman, unul  – cultului greco-catolic, unul – cultului rus de rit vechi. 
                                                
43 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 326 din 11 mai 2006
  
7. 3. Învăţământul religios preuniversitar
 
 
APADOR-CH a adresat o cerere Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în
temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public,
solicitând să i se comunice în scris numărul de posturi retribuite în cursul anului
şcolar 2007-2008, pentru personalul care predă religia ca materie de studiu
obligatoriu în şcoli (în total şi defalcat pentru fiecare cult recunoscut prin Legea nr.
489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor).
 
Răspunsul nu a sosit în termenul impus de lege  şi APADOR-CH a primit după
insitenţe telefonice un tabel conţinând situaţia ocupării posturilor didactice în anul
şcolar        2007-2008 la religie/discipline teologice de specialitate. În tabel apar
numărul de norme existente în sistem (7287,33), defalcat pe limbi de predare  şi
modul cum acestea sunt acoperite cu titulari sau suplinitori. 
 
Datorită faptului că Ministerului Educaţiei, Cercetării  şi Tineretului nu a furnizat
informaţiile solicitate de APADOR-CH, nu se poate estima în ce măsură finanţarea
educaţiei religioase de către stat, din perspectiva posturilor retribuite pentru
personalul care predă religia aparţinînd cultelor recunoscute, se realizează pe baze
nediscriminatorii.
 
Din discuţiile cu reprezentanţii cultelor recunoscute în România reiese că în ceea ce
priveşte notarea la disciplina religie a copiilor minoritari în clase majoritare din
punct de vedere confesional, se practică sistemul acceptării de adeverinţe eliberate
de biserica căruia aparţine elevul minoritar. 
 
Situaţii de discriminare în ceea ce priveşte aspecte ale educaţiei religioase s-au
întâlnit în cazurile Bisericii  Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea şi a Organizaţiei
Religioase Martorii lui Iehova.
 
În judeţul Dâmboviţa, inspectorul general a dorit să supună la examen şi să testeze
competenţa unui preot al bisericii creştine adventiste de ziua a  şaptea care preda
religia în şcoli. Deşi situaţia a fost soluţionată pe cale amiabilă, în urma discuţiilor
dintre inspectorul general şi reprezentaţi ai cultului, atitudinea inspectorului general
a adus  ştirbire principiului autonomiei cultului. Astfel, potrivit articolului 32,
alineatul 2 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul general al
cultelor, pesonalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul
cultului pe care îl reprezintă.
 
Recent, într-o şcoală din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, conducerea şcolii a refuzat
să încheie media la disciplina religie unui copil aparţinând cultului „Martorii lui  
  
Iehova” motivând prin faptul că adeverinţa nu conţinea un calificativ sau o notă de
evaluare a cunoştinţelor acumulate. Evaluarea cunoştinţelor religioase contravine
însă principiilor  Organizaţiei Religioase Martorii lui Iehova iar obligativitatea
acordării unui calificativ ar reprezenta o încălcare a dreptului la autonomie. 
 
Problema referitoare la manualul de Religie-Cultul Ortodox pentru clasa a XI-a,
ediţia 2006, publicat de editura Corint.
 
Referitor la acesată problemă au sesizat autorităţile statului atât Comunitatea Baha’i
cât şi Organizaţia Religioasă Martorii lui Iehova. 
 
Adunarea Spirituală Naţională a Baha’ilor din România a sesizat Consiliul
Naţional pentru Combaterea Discriminării  în legătură cu încălcarea de către
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum
şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar – a dreptului la demnitate a persoanelor
care aparţin religiei Baha’i. Petentul a considerat că acest drept s-a încălcat prin
includerea religiei Baha’i în categoria sectelor care fac prozelitism, în manualul de
Religie-Cultul Ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006, publicat de editura Corint..
 
Adunarea Spirituală Naţională a Baha’ilor  din România este descrisă în manual ca
una dintre sectele „unelte ale Satanei sau porţi ale iadului”, practicând un
„prozelistism insistent”. Totodată, este descrisă ca reprezentând un pericol pentru
societate, prin faptul că adoptă „mijloace nedemne de evanghelie”, fiind „grupare
sectară în occident” şi folosind metode de „îndoctrinare, mituire, şantaj, exploatare a
sărăciei, fanatism”.
 
Capitolul din manual  „Libertate religioasă  şi prozelitism” conţine următoarea
precizare „Este un motiv în plus pentru ca, fără false menajamente, şi în România să
se prezinte realist lucrurile în ceea ce priveşte răul generat de prozelitismul sectelor.
Paradoxal, există câteva grupări sectare interzise în Occident, dar care în România
desfăşoară acţiuni prozelitiste în deplină libertate. Deşi în România nu au statut de
cult, ci sunt numite numai organizaţii religioase (Martorii lui Iehova), fie
asociaţii sau fundaţii religioase (Bahai, mormoni), aceste mişcări aplică
strategii prozelitiste”. 
  
Contrar informaţiilor prezente în manualul de religie, petentul  a arătat că religia
Baha’i este larg recunoscută la nivel internaţional, acreditată ca organizaţie
neguvernamentală cu statut consultativ în cadrul structurilor Organizaţiei Naţiunilor
Unite din anul 1948  şi încadrată de legislaţia română ca asociaţie religioasă, legal
înregistrată.
Colegiul Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în
hotărârea nr. 279 din 02 octombrie 2007, a constatat că modul de prezentare a 
religiei Baha’i în manualul Religie-Cultul Ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006,
publicat de editura Corint (avizat favorabil prin Ordinul ministrului educaţiei  şi
cercetării nr. 4446 din 19 iunie 2006), a reprezentat  o încălcare a dreptului la
demnitate a comunităţii Baha’i, creând o atmosferă ostilă faţă de ea.
 
Poziţia Organizaţiei Religioase Martorii lui Iehova
 
În urma Deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului privind cauza Organizaţia
religioasă “Martorii lui Iehova” c. României din 11 iulie 200644
 (înţelegere pe cale
amiabilă intervenită între cele două părţi) statul roman, reprezentat de Agentul
Guvernului  şi-a luat angajamentul să aducă la cunoştiinţa autorităţilor
guvernamentale (inclusiv ministere  şi prefecturi) faptul că Organizaţia religioasă a
Martorilor lui Iehova a fost recunoscută oficial ca religie  începand cu data de 9
aprilie 1990.
 
În pofida acestei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului , în cursul anului
2006, în manualul de religie al cultului ortodox,  Manual pentru clasa a XI –a,
publicaţie avizată de Ministerului Educaţiei  şi Cercetării, în capitolul 7,  Libertate
religioasă  şi prozelitism,  la pagina 91 se menţionează  “Deşi  în România nu au
statut de cult, ci sunt numite fie  organizaţii religioase(Martorii lui Iehova, fie
asociaţii sau fundaţii religioase (Baha’i, mormoni),  aceste mişcări aplică strategii
prozelitiste”.
 
La începutul anului 2008 reprezentanţii Organizaţiei religioase a Martorilor lui
Iehova au avut întâlniri cu reprezentantul Agentului Guvernului, în cadrul cărora au
solicitat respectarea deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului  şi retragerea de
pe piaţă a manualului de religie al cultului ortodox. 
 
Până în prezent Organizaţia religioasă a Martorilor lui Iehova nu a primit nici un
raspuns din partea Guvernului României.
 
 
7.4. Asistenţa religioasă în spitale  
 
 
APADOR-CH a solicitat Ministerului Sănătăţii Publice informaţii de interes public
referitoare la numărul total de preoţi, defalcat pentru fiecare cult recunoscut de
Legea    nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care
au fost retribuiţi în anul 2007 de către Ministerul Sănătăţii Publice pentru acordarea
de asistenţă religioasă în spitale.
                                                
44
 Publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 101din 9 februarie 2007.   

 
Conform răspunsului Ministerului Sănătăţii Publice, sunt retribuiţi un număr total de
preoţi de 182, dintre care 165 aparţin Bisericii Ortodoxe Române, cinci Bisericii
Romano-Catolice, patru Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,  şase
Bisericii Reformate din România şi doi Bisericii Unitariene din Transilvania.
 
Reprezentanţii cultelor  şi asociaţiilor religioase cu care APADOR-CH a purtat
discuţii au afirmat că accesul în spitale este facil însă o problemă o constituie lipsa
unor spaţii în care să se desfăşoare serviciul religios. S-a sugerat că ar fi un lucru
pozitiv amenajarea unor spaţii care să fie utilizate de toţi clericii cultelor recunoscute
după un program prestabilit (un fel de capele ecumenice). 
 
 
7.5. Asistenţa religioasă a militarilor
 
 
Ministerul Apărării a retribuit în cursul anului trecut 80 de preoţi, dintre care 78 de
preoţi ortodocşi, un preot romano-catolic  şi un pastor baptist, reprezentant al
Alianţei evanghelice din România. 
 
Această situaţie a fost semnalată ca discriminatorie de către reprezentantul Bisericii
Reformate  şi cel al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice aceştia
considerând că aplicarea principiului proporţionalităţii le-ar conferi dreptul a avea
preoţi militari.   
   
8. Transparenţa instituţiilor statului în ceea ce priveşte problemele religioase
 
 
Analiza a avut în vedere două planuri: cel al instituţiilor centrale  şi cel al
autorităţilor publice locale. La nivel central principalul responsabil cu problemele
care ţin de religie este Ministerul Culturii şi Cultelor în a cărui subordine se găseşte
Secretariatul de Stat pentru Culte. Referitor la autorităţile publice locale analiza a
avut în vedere actiunile Consiliilor Judeţene  şi al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti.
 
APADOR-CH a avut în vedere două aspecte principale referitoare la transparenţa
instituţiilor statului în ceea ce priveşte problemele religioase şi anume:
 
•  Modul cum instituţiile publice îşi respectă  obligaţiile ce le revin conform
prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes
public;
•  Adoptarea de către autorităţi a unei atitudini proactive în ceea ce priveşte
transparenţa prin  publicarea informaţiilor de interes pe pagina de internet
proprie.
 
 
8.1  Transparenţa instituţiilor centrale ale statului cu privire la problemele
religioase – Ministerul Culturii şi Cultelor, Secretariatul de Stat pentru Culte

 
 
La sfârşitul lunii octombrie 2007, APADOR-CH a solicitat Ministerului Culturii şi
Cultelor să i se comunice în scris, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public următoarele informaţii: câte asociaţii au solicitat avizul
consultativ în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase (conf. art. 41, alin.
2, litera d. din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul cultelor),
lista asociaţiilor care au solicitat documentul respectiv cuprinzând denumirea
completă a acestora, câte asociaţii au primit avizul consultativ în vederea înscrierii în
Registrul asociaţiilor religioase şi lista asociaţiilor care au primit avizul consultativ
în vederea înscrierii în Registrul asociaţiilor religioase. 
 
Ministerului Culturii  şi Cultelor a răspuns că datorită complexităţii informaţiilor
solicitate, răspunsul urmează să fie transmis, în conformitate cu prevederile
articolului 7 alineatul 1, teza II din legea nr. 544/2001, în termen de 30 de zile. 
   
APADOR-CH  a primit răspunsul de amânare a comunicării în scris a informaţiilor
solicitate, după ce trecuseră cele 10 zile alocate potrivit legii înştiinţării că se va
răspunde în termen de 30 de zile.
 
În pofida promisiunii că se va răspunde în timpul maxim impus de lege solicitării de
informaţii ale APADOR-CH,  Ministerului Culturii  şi Cultelor nu a răspuns
cererii nici până în momentul redactării acestui raport.  
 
Singura cerere la care APADOR-CH a primit un răspuns prompt din partea 
Ministerului Culturii  şi Cultelor a fost una care fusese iniţial adresată
Guvernului României  şi nu instituţiei în mod direct. Astfel,  la începutul lunii
noiembrie 2007, APADOR-CH a adresat Guvernului României o cerere în baza
Legii nr. 544/2001 privind  liberul acces la informaţiile de interes public, solicitând
să i se comunice lista actelor normative adoptate de guvern, în perioada 1 ianuarie
2007  şi 31 octombrie 2007, care au avut ca  obiect acordarea de sprijin cultelor
religioase recunoscute de stat. În baza prevederilor art. 24 din Hotărârea Guvernului
nr. 123/200245
 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
544/2001,  Secretariatul General al Guvernului a trimis cererea  Ministerului
Culturii şi Cultelor. 
 
La mijlocul lunii ianuarie 2008, APADOR-CH a mai adresat Ministerului Culturii şi
Cultelor o cerere de informaţii de interes public, solicitând să i se comunice numărul
de posturi ale personalului clerical pentru care Ministerul Culturii  şi Cultelor a
acordat sprijin salarial în decursul anului 2007, defalcat pentru fiecare cult religios în
parte, cât  şi numărul de posturi ale personalului neclerical pentru care Ministerul
Culturii şi Cultelor a acordat sprijin salarial în decursul anului 2007, defalcat pentru
fiecare cult religios în parte. La această solicitare Ministerul Culturii şi Cultelor a
răspuns parţial, cu întârziere şi numai în urma unor insistenţe telefonice.
 
Datorită faptului că Ministerul Culturii şi Cultelor nu a răspuns integral şi în
termen decât la o cerere de informaţii care i-a fost remisă de o instituţie
superioară ierahic (Secretariatul General al Guvernului) iar la celelalte cereri
de informaţii a răspuns incomplet sau nu a răspuns deloc, APADOR-CH
constată faptul că această instituţie nu-şi respectă obligaţiile prevăzute de
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de inters public.  
 
Secretariatul de Stat pentru Culte instituţie în subordinea Ministerului Culturii  şi
Cultelor intermediază relaţiile dintre autorităţile publice  şi subiecţii religioşi
                                                
45
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 08 martie 2002
   
recunoscuţi de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al
cultelor.
 
Pe pagina de internet a acestei instituţii (www.culte.ro) ar trebui să existe o secţiune
menită a face transparentă interacţiunea dintre culte/asociaţii religioase/grupări
religioase  şi instituţiile statului, mai ales în ceea ce priveşte sprijinul financiar
acordat şi criteriile în baza cărora se alocă acest sprijin.
 
Majoritatea reprezentanţilor cultelor sunt de părere că există în momentul de faţă o
lipsă de transparenţă în ceea ce priveşte sumele de bani alocate iniţial sprijinirii
cultelor  şi  din acest motiv este imposibil de calculat dacă se respectă, potrivit
prevederilor legale, criteriul proporţionalităţii.
 
Uniunea Cultului Creştin după Evanghelie consideră că Secretariatul de Stat pentru
Culte nu este transparent în ceea ce priveşte suma totală alocată pentru construcţia
de lăcaşuri de cult. Reprezentanţi ai acestui cult au solicitat Secretariatul de Stat
pentru Culte informaţii în acest sens, iar răspunsul a fost acela că sumele alocate pot
fi consultate în Monitorul Oficial. A identifica sume de bani alocate cultelor prin
studierea Monitorului Oficial este o procedură destul de dificilă iar conform Legii
nr. 544/2001 privind informaţiile de interes public instituţiile au obligaţia să
comunice informaţiile publice solicitate chiar dacă acestea sunt deja făcute publice.
Secretariatul de Stat pentru Culte, în calitatea sa de intermediar între autorităţile
publice  şi subiecţii religioşi recunoscuţi, ar trebui să aibă o atitudine proactivă în
ceea ce priveşte existenţa  şi accesibilitatea informaţiilor de interes pentru
culte/asociaţii religioase/grupări religioase.
 
Începând cu luna septembrie 2007 APADOR-CH a monitorizat publicările  de 
informaţii de pe pagina de internet a Secretariatului de Stat pentru Culte.
 
Prima informaţie cu privire la finanţarea construcţiei/renovării lăcaşurilor de cult a
fost făcută publică prin intermediul paginii de internet a Secretariatului General
pentru Culte la data de 6 noiembrie 2007. Această informaţie se referea la Hotărârea
Guvernului nr. 1148/2007 din 26 septembrie 2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
Guvernului pe anul 2007. Anterior adoptării acestei hotărârii, tot în cursul anului
2007, Guvernul României mai adoptase alte  şapte acte normative având ca obiect
sprijinirea cultelor, despre acestea Secretariatul de Stat pentru culte nefăcând niciun
anunţ. Nici despre hotărârile din anul 2007 adoptate după  Hotărârea Guvernului nr.
1148/2007 (în număr de cinci) instituţia nu a făcut niciun anunţ. 
 
În luna februarie şi martie a anului 2008, au fost făcute publice pe pagina de internet
a Secretariatului de Stat pentru Culte două liste privitoare la fondurile alocate prin  
 
Bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor pe perioada 2005-2008 pentru construcţia şi
reparaţia lăcaşurilor de cult. 
 
Aşa cum reiese din datele prezente în capitolul dedicat sprijinului financiar acordat
pentru construcţia şi reparaţia lăcaşurilor de cult de către instituţiile centrale, listele
sunt incorecte şi publicate foarte târziu.
 
Totodată, aşa cum a mai fost menţionat pe parcursul raportului, ordinul referitor la
procedura de acordare a avizului consultativ pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase
sau pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către asociaţiile existente
(Ordinul Ministerului Culturii  şi Cultelor nr. 2274/17 mai 2007) a fost publicat pe
pagina de internet la două luni după după ce o asociaţie religioasă primise deja acest
aviz.
 
Secţiunea dedicată asociaţiilor religioase nu a cuprins niciun document până la 29
ianuarie 2008, dată la care pe pagina de internet Secretariatului de Stat pentru Culte 
a fost făcută publică lista celor opt asociaţii care au obţinut avizul consultativ în
vederea transformării în asociaţie religioasă.
 
Nici până la data redactării acestui material nu există disponibilă nicio informaţie
din care să reiasă câte dintre acestea au dobândit statutul de asociaţie religioasă.
 
În concluzie, din monitorizarea paginii  de internet a Secretrariatul de Stat
pentru Culte reiese că acesta nu are o atitudine proactivă în legătură cu
publicarea de informaţii de interes pentru culte. Atunci când publică
informaţii, acest lucru de realizează tardiv şi incorect.
 
 
8.2. Transparenţa autorităţilor publice locale – bune şi rele practici
 
 
Pentru a obţine informaţii cu privire la sprijinul acordat cultelor de autorităţile
publice locale APADOR-CH a  formulat cereri în baza Legii nr. 544/2001 privind
liberul acces la informaţiile de interes public pe care le-a adresat celor 41 de consilii
judeţene  şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Alte date de natură
financiară urmau a fi accesate prin consultarea bugetelor respectivelor instituţii,
bugete care, potrivit legislaţiei în vigoare sunt documente publice şi ar trebui să fie
publicate pe paginile de internet proprii.
 
Numai cinci dintre consiliile judeţene au răspuns cererii de informaţii în termenul
legal de 10 zile, 33 au răspuns în interiorul termenului maxim prevăzut de lege (30
de zile) iar trei consilii au răspuns cu întârziere şi în urma insistenţelor telefonice.   
 
Referitor la accesarea informaţiilor privind sumele alocate pentru sprijinirea cultelor
religioase în bugetele proprii ale consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti situaţia se prezintă după cum urmează:
 
•  Patru pagini de internet proprii consiliilor judeţene sunt nefuncţionale;
•  Şase dintre consilii nu publică pe pagina de internet proprie hotărârile adoptate
(implicit nici pe cele care vizează bugetul);
•  16 consilii au disponibilă pe pe pagina de internet hotărârea privind adoptarea
bugetului dar aceasta fie nu conţine anexele fie în anexe nu sunt defalcate
cheltuielile privind susţinerea cultelor în capitolul „Cultură, recreere, religie”;
•  Restul de 16 consilii fac publice pe pagina de internet informaţii despre sumele
totale alocate de la bugetul propriu pentru susţinerea cultelor (nu întotdeauna se
regăsesc însă sumele defalcate pe culte religioase). 
 
Reise foarte clar că  la capitolul prind transparenţa, obligaţiile autorităţilor
publice locale (în speţă ale consiliilor judeţene) nu sunt respectate decât în
foarte mică măsură, cu atât mai puţin poate fi vorba despre o atitudine pro-
activă a acestor instituţii.
 
Consiliul judeţean Constanţa s-a remarcat în sens negativ faţă de celelalte
consilii judeţene în primul rând prin faptul că cererea APADOR-CH formulată în
temeiul Legii nr. 544/2001 a fost tratată cu o nepăsare vecină cu dispreţul. Astfel,
după ce a expirat termenul maxim 30 de zile şi după numeroase insistenţe telefonice,
Consiliul Judeţean Constanţa ne-a expediat o adresă
46
 care nu conţine niciuna dintre
informaţiile solicitate. 
 
Răspunsul se referă numai la prima din cele cinci întrebări formulate de APADOR-
CH, şi anume cu referire la atribuirea în folosinţă gratuită de imobile, şi se comunică
faptul că nu a fost depusă nicio cerere în acest sens. Adresa nu conţine niciun cuvânt
referitor la acordarea de facilităţi în vederea construcţiei renovării de lăcaşuri de cult
sau de sprijin în vederea salarizării personalului cultelor.
 
Consultând hotărârile
47
 Consiliului Judeţean Constanţa din anul 2007 precum  şi
bugetul consiliului  judeţean pe anul 2007, APADOR-CH a ajuns la următoarele
concluzii:
•  Consiliul Judeţean Constanţa a acordat în cursul anului 2007 sprijin
financiar pentru salarizarea personalului neclerical al cultelor religioase recunoscute
de stat, la indicatorul nr. 59.15 din buget cu titlul „Contribuţii la salarizarea
                                                
46
 Adresa-răspuns a Consiliului Judeţean Constanţa – Anexa 3
47
 Hotărârile Consiliului Judeţean Constanţa sunt accesibile pe pagina de internet
www.cjc.ro    
personalului neclerical” regăsindu-se suma de 1.800.000 lei. De altfel APADOR-CH
avea informaţia că sprijinul pentru salariaţii neclericali se acordă de către Consiliul
Judeţean Constanţa  şi din partea Muftiului Cultului Musulman care a afirmat că
personalul neclerical al cultului pe care îl conduce beficiază integral de sprijin în
vederea salarizării.
 
Consiliul Judeţean Constanţa a alocat în anul 2007 sume cultelor religioase (mai
precis Bisericii Ortodoxe Române) după cum urmează:
1. prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr. 125/25.05.2007 s-a aprobat
alocarea sumei de 100.000 lei Mănăstirii Dervent;
2. prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr. 226/19.10.2007 s-a aprobat
alocarea sumei de 10.000 lei pentru construirea unei clopotniţe la Biserica Ortodoxă
din localitatea Plopeni; ulterior, în luna decembrie s-a aprobat decontarea sumei de
15.000 lei pentru lucrarea respectivă;
3. prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr. 270/17.12.2007 s-a aprobat
alocarea sumei de 50.000 lei pentru efectuarea de reparaţii la biserica din localitatea
Gârliciu;
4. prin Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr. 292/17.12.2007 s-a aprobat
alocarea sumei de  15.000 lei pentru terminarea lucrărilor la pictura bisericii din
localitatea Cetatea, comuna Dobromir.
 
Totalul sumelor alocate nominal unor lăcaşuri de cult prin intermediul hotărilor
Consiliului Judeţean Constanţa se ridică la 180.000 lei.
 
Aşadar, Consiliul Judeţean Constanţa a cheltuit din bugetul propriu cel puţin
1.980.000 lei (aprox. 593 mii euro)  în cursul anului 2007 dar nu consideră
necesar să răspundă unei cereri de informaţii de interes public pe acastă temă.
 
Consiliul Judeţean Sălaj s-a remarcat în sens pozitiv faţă de celelate judeţe atât
din punctul de vedere al modalităţii de a răspunde unei solicitări de informaţii
formulate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes
public cât  şi din perspectiva transparenţei  şi corectitudinii dovedite în ceea ce
priveşte acordarea sprijinului financiar cultelor religioase.
 
În primul rând trebuie menţionat faptul că  adresa-răspuns
48
 a Consiliului Judeţean
Sălaj a fost întocmită  şi expediată în termen de numai două zile de la data
confirmării de primire a cererii APADOR-CH, majoritatea consiliilor judeţene
răspunzând la limita termenului maxim legal (30 de zile) iar câteva chiar după
expirarea termenului legal. 
                                                
48
 Adresa-răspuns a Consiliului Judeţean Sălaj – Anexa 4
  
 
Fiecare dintre întrebările APADOR-CH a primit din partea Consiliului Judeţean
Sălaj un răspuns complet  şi explicit. Spre exemplu la întrebările APADOR-CH cu
privire la atribuirea de imobile  şi terenuri în folosinţă gratuită Consiliul Judeţean
Sălaj a răspuns că:
•  A fost primită o singură cerere pentru atribuire în folosinţă gratuită a unor
imobile, soluţionată favorabil, având ca beneficiar Protopoiatul Ortodox Sălaj;
•  Instituţia nu a primit cereri de atribuire în folosinţă gratuită a unor terenuri
deoarece această competenţă aparţine Prefecturii;
 
În cuprinsul răspunsului este menţionată aprobarea, prin Hotărârea Consiliului
Judeţean nr. 25 din 28 februarie 200749
, a Programului de cofinanţare de construcţii-
lăcaşuri de cult, o cópie a hotărârii fiind anexată. . Prin actul normativ sunt stabilite
proceduri clare pe care trebuie sa le urmeze solicitanţii de finanţări, condiţiile de
eligibilitate a proiectelor, criteriile de departajare  şi punctajul aferent, componenţa
comisiei de evaluare a proiectelor, modele ale documentelor care trebuie depuse
precum şi termenul de depunere de a documentaţiei.
 
Datorită promptitudinii  şi completitudinii răspunsului furnizat de Consiliul
Judeţean Sălaj precum  şi datorită faptului că modalităţile de acordare a
sprijinului financiar pentru cultele religioase recunoscute sunt clar
reglementate, activitatea în domeniu a acestei instituţii poate fi considerată un
model de bună practică.                                                
49
 Textul hotărârii poate fi accesat pe pagina web a Consiliului Judeţean Sălaj la adresa
http://www.cjsj.ro/hotcjsj/hotarari2007/hot252007.pdf   
 
9. Cazuri în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a
constatat discriminarea pe criteriul religios în cursul anului 2007

 
 
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a primit în decursul anului 2007
15 petiţii avînd ca obiect presupuse discriminări pe baza criteriului religios. În
legătură cu acestea,  Colegiul Director al  Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării  a adoptat patru  hotărâri prin care a constatat o faptă de
discriminare care a avut la bază criteriul religios.
 
1. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat în legătură cu
diferenţierea de tratament aplicată  de către  Regionala de Transport Feroviar
Constanţa unui angajat (petentul) în raport cu ceilalţi. Petentul a considerat că
motivul tratementului diferenţiat a fost faptul că era practicant al cultului baptist.
Reiese din documentele aflate la dosar că petentul a invocat în mai multe rânduri, în
faţa superiorilor săi, că este tratat diferit  şi că acest lucru se datorează faptului că
aparţine cultului baptist.
În urma analizei faptelor şi a probelor existente la dosar, Consiliul Naţional pentru
Combaterea Discriminării a hotărât că a existat un caz de discriminare  şi a dispus
sancţionarea Regionalei de Transport Feroviar Constanţa.
 
2. Liga Pro Europa a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu
privire la tratamentul discriminatoriu la care au fost supuse parohiile greco-catolice
din Chiheru de Jos  şi Beica de Jos din judeţul Mureş de către autorităţile publice
locale în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor
suprafeţe de teren.
 
Primăriile celor două localităţi au trimis „oferte de amplasament” parohiilor locale
menţionate fără să ţină cont de acceptul acestora şi fără a avea în vedere diferenţa de
valoare a ofertelor făcute în raport cu cea iniţială.
 
La solicitarea Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a unui punct de
vedere în legătură cu aspectele sesizate, primăria comunei Chiheru de Jos a
comunicat la data de 16 ianuarie 2007 următoarele: biserica greco-catolică Chiheru
de Jos a deţinut în proprietate suprafaţa de 36, 28 ha, teren agricol. În urma
reconstituirii în 2001 a dreptului de proprietate, aceasta a primit 7,15 ha. Datorită
faptului că pe raza comunei nu mai erau suprafeţe de teren disponibile, care să
asigure diferenţa de 29,13 ha, soluţia a fost de a trecere parohia la despăgubiri.
 
Biserica greco-catolică din Chiheru de Sus a deţinut în proprietate suprafaţa de 39,
66 ha teren agricol, din care nu i s-a  reconstituit drept de proprietate pe nici o   
suprafaţă, rămânând varianta despăgubirilor. Cu toate acestea, biserica ortodoxă din 
Chiheru de Sus a primit,  în baza Legii fondului funciar nr.18/199150
, suprafaţa de 5
ha.
 
Din suprafaţa de 172 ha teren forestier, ce a aparţinut bisericii greco-catolice din
Chiheru de Sus, în baza Legii nr. 1/200051
 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, au fost împroprietărite, prin
redistribuire următoarele: biserica ortodoxă Chiheru de Jos (26 ha), biserica
ortodoxă Chiheru de Sus (30 ha), biserica ortodoxă Ursiu de Jos (30 ha), biserica
ortodoxă Ursiu de Sus (4 ha), biserica greco-catolică Chiheru de Jos (26 ha), biserica
greco-catolică Ursiu de Jos (30 ha). Suprafaţa de 26 ha rămasă a fost restituită în
natură bisericii greci-catolice Chiheru de Sus, iar pentru suprafaţa de 90 ha,
redistribuită bisericilor ortodoxe, urma să se acorde despăgubiri.
 
În temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 137/200052
 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, a legislaţiei interne  şi internaţionale relevante în
domeniu, luându-se în consiederare faptele, Consiliul Director al Consiliul Naţional
pentru Combaterea Discriminării  a decis că a existat o discriminare rezultată din
tratamentul diferit aplicat membrilor comunităţii greco-catolice din Chiheru de Jos şi
şi  Chiheru de Sus, în raport cu comunitatea ortodoxă. Cele două comunităţi, fiind în
situaţii similare, au fost tratate diferit în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de
proprietate asupra unor suprafeţe de teren. 
 
3. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat prin intermediul
a două petiţii ale asociaţiei „Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă” în legătură
cu presupuse atitudini discriminatorii ale primarului oraşului Buzău în ceea ce
priveşte cultele existente în oraş, cât şi în legătură cu politica municipalităţii, în speţă
politica primarului şi a consiliului local, care, prin  modul în care au aprobat bugetul
municipal – capitolul culte religioase – au creat o situaţie discriminatorie faţă de
celelalte culte, altele decât biserica ortodoxă.
 
Prima petiţie a asociaţiei „Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă” a avut în
vedere o declaraţie politică a primarului oraşului Buzău: „Biserica Ortodoxă
Română este sprijinită prin bugetul municipiului Buzău cu peste 6,5 mld.lei. Deci nu
cultele. Atenţie! Politica municipalităţii este de sprijinire a  Bisericii Ortodoxe
Române, nu a cultelor în general. Ca politică. Este o politică declarată prin buget şi
prin programul de activităţi, deci nu sprijinim cultele. Nu sprijinim nici Martorii lui
                                                
50
 Republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din 05/01/1998
51
 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 8 din 12/01/2000
52
 Republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 99 din 08/02/2007
  
  
Iehova, nu sprijinim nici Baptiştii, nu sprijinim nici Adventiştii. Nu sprijinim niciun
fel de altă religie decât Biserica Ortodoxă Română, cu 6,5 mld. Lei, care se vor duce
numai în construcţia de biserici”.
 
 A doua petiţie a asociaţiei aduce dovezi care spijină ideea cum că prin politica
municipalităţii de alocare de fonduri  cultelor religioase, se crează o situaţie
discriminatorie faţă de cultele din oraşul Buzău, altele decât biserica ortodoxă.
 
În data de 24 octombrie 2006  şi 15 februarie 2007 Primăria municipiului Buzău a
precizat că repartizarea sumelor din capitolul „Cultură, religie, sport, tineret” al
bugetului local,   s-a făcut pe baza solicitărilor scrise  şi în funcţie de disponibilul
existent. Din totalul de 650.000 lei la capitolul „Cultură, religie, sport, tineret”, au
fost alocaţi 620.000 lei unui număr de 12 parohii ortodoxe şi s-a prevăzut ca fond de
rezervă, suma de 30.000 lei. 
 
Pentru a dovedi tratamentul egal aplicat tuturor cultelor de către municipalitate este
evocată darea în folosinţă gratuită, pe termen de 25 de ani, a unui teren Parohiei 
Romano-Catolice Buzău.
 
Răspunsul primăriei cuprinde afirmaţia potrivit căreia bugetul local  pe anul 2006 a
fost fundamentat pe baza cererilor făcute în anul 2005. Cu toate acestea, din analiza
listei cererilor anexate reiese că există cereri ale unor parohii ortodoxe, înregistrate
în anul 2006  şi care au fost cuprinse în lista  celor care au beneficiat de alocaţii
bugetare. Totodată,  solicitările parohiei romano-catolice Buzău  şi ale bisericii
creştine adventiste de ziua a şaptea  „Conferinţa Munteniei”, deşi înregistrate în luna
decembrie 2005, nu au fost cuprinse în listă.
 
Consiliul Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a decis
prin hotărârea nr. 140 din 21 iunie 2007 că în exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul
local al municipiului Buzău a creat un tratament diferenţiat în cazul alocării
fondurilor bugetare pe criteriul apartenenţei la o comunitate socială. Au fost excluse,
prin omisiune, celelalte comunităţi aparţinând cultelor religioase, altele decât cea
ortodoxă.
 
Colegiul Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat
că nu au fost întrunite elementele necesare pentru a sancţiona declaraţia publică a
primarului municipiului Buzău drept una discriminatorie.  
  
4. Cea de-a patra decizie prin care Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării a constatat discriminarea pe criteriu religios este cea privind petiţia
Comunităţii Baha’i referitoare la manualul de religie pentru cultul ortodox – decizie
prezentată pe larg în capitolul 7.3. al raportului – „Învăţământul religios
preuniversitar”.  
 
10. Concluzii şi recomandări 
 
 
Statul român a înţeles a proteja libertatea religioasă în România mai ales prin
adoptarea unor legi menite  a favoriza dezvoltarea vieţii religioase. Dintre acestea,
cea mai importantă este Legea nr. 489/2006 privind  libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor, lege organică ce conferă un rol deosebit religiei în spaţiul public
românesc.
 
Înainte de momentul adoptării legii, Comisia europeană pentru democraţie prin drept
(Comisia de la  Veneţia)
53
 a exprimat o poziţie negativă privitor la criteriile
numerice  şi de durabilitate stabilite de către proiectul de lege pentru recunoaşterea
de noi culte  şi asociaţii religioase cât  şi în legătură cu procedurile extrem de
complicate prevăzute de lege pentru recunoaşterea acestora. Ea a estimat că în
practică, aceste prevederi ale legii vor aduce atingere libertăţii religioase  şi a
recomandat statului român ca pe viitor să aibă în vedere simplificarea procedurilor
de recunoaştere a entităţilor religioase, cât  şi criteriile avute în vedere pentru
acordarea unui statut special.
 
Temerile exprimate de experţii Comisiei de la Veneţia  (şi nu numai) s-au dovedit a
fi întemeiate, aşa cum reiese din informaţiile prezente în raportul de faţă, care au
dorit a releva cum se aplică şi care sunt efectele Legii nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor. 
 
În momentul de faţă, există o lipsă de colaborare  şi coordonare între autorităţile
publice centrale implicate în procesul acordării statutului de asociaţie religioase
celor care au dorit să obţină acest statut. Ministerul Justiţiei nici măcar nu a reuşit să
organizeze o rubrică specială destinată înscrierii asociaţiilor religioase în Registrul
naţional al asociaţiilor  şi fundaţiilor, deşi acest lucru este obligatoriu portivit legii.
De aceea este imposibil de identificat câte asociaţii religioase au dobândit  acest
statut. Rezultă că nu numai asociaţiile religioase consideră procedurile ca fiind
extrem de complicate  şi restrictive (vezi de exemplu cazul comunităţii Bahá’í din
România) dar  şi autorităţile publice întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte
respectarea obligaţiilor în cadrul acestui proces. De aceea, se recomandă ca aceste
proceduri să fie simplificate şi respectate cu stricteţe de autorităţile publice.                                              
53
  Opinion on the draft law regarding the religious freedom and the general regime of religions in
Romania,  adopted by the Commission at its 64th
 plenary session, Venice 21-22 October 2005,
http://www.venice.coe.int/docs/2005/CDL-AD(2005)037-e.asp.
 
   
Pe de o parte, referitor la maniera cum se aplică legea, informaţiile prezente în raport
în legătură cu aspecte specifice ale vieţii religioase (înhumarea, educaţia religioasă,
accesul în penitenciare) conduc la ideea că, deşi legea conţine prevederi clare menite
a crea un cadru în care cultele să fie tratate pe baze nediscriminatorii, acest lucru nu
se întâmplă în practică. 
 
La nivel local, mai există cazuri în care unii preoţi ortodocşi refuză înhumarea unor
enoriaşi  aparţinând altor culte, dar şi cazuri în care primari ai localităţilor unde acest
lucru se întâmplă,  refuză a interveni pentru soluţionarea problemei. Este necesar ca
autorităţile locale să respecte cu sticteţe obligaţiile legale care îi  revin potrivit
legii, referitoare la înfiinţarea cimitirelor comunale, în care accesul liber să fie
permis tuturor cultelor recunoscute.
 
În ceea ce priveşte educaţia, continuă să existe practici contrare princiipiilor
autonomiei cultelor stipulat de lege (de exemplu, în judeţul Dâmboviţa, inspectorul
general a dorit să supună la examen şi să testeze competenţa unui preot al bisericii
creştine adventiste de ziua a şaptea care preda religia în şcoli). În plus, în anumite
situaţii atitudinea discriminatorie a  unor autorităţi ale statului faţă de anumite culte
nu s-a corectat în ciuda unor decizii, respectiv obligaţii asumate de autorităţile
naţionale. De exemplu, deşi guvernul român s-a obligat să recunoască Organizaţia
Martorii lui Iehova drept cult, aceasta este prezentată în manualul  Religie-Cultul
Ortodox pentru clasa a XI-a, ediţia 2006, publicat de editura Corint.
 
În privinţa sprijinului financiar acordat de către stat cultelor şi asociaţiilor religioase,
acesta a fost justificat prin prisma faptului că în acest fel libertatea religioasă ar fi
protejată. 
 
În realitate, deşi asociaţiile religioase beneficiază conform legii cultelor de scutiri
fiscale potrivit Codului  Fiscal, acesta din urmă nu conţine nici o prevedere
referitoare la aplicarea de scutiri asociaţiilor religioase, mai ales scutirile privind
impozitul pe proprietăţile imobiliare. Acest lucru duce la o interpretare neunitară şi
nu de puţine ori discreţionară de către autorităţile locale a prevederii legii referitoare
la scutirile de care beneficiază asociaţiile religioase. 
 
În opinia sa referitoare la Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul
general al cultelor, Comisa de la Veneţia a atras atenţia asupra prezenţei  în lege a
unor referiri la alte legi, lucru ce în practică ar duce la existenţa unui cadru legal
imprevizibil  şi generator de situaţii discriminatorii.  Pentru a se evita  această
situaţie   şi pentru ca asociaţiile religioase să beneficieze în mod real de
drepturile ce i se cuvin prin lege, este necesară atât modificarea  Legii nr.
489/2006 privind libertatea religioasă  şi regimul general al cultelor  în sensul
unor prevederi explicite în ceea ce priveşte scutirile fiscale de care beneficiază   
asociaţiile religioase, cât şi modificarea Codului Fiscal, prin introducerea unor
prevederi clare referitoare la  scutirile de care beneficiază asociaţiile religioase.
 
Pe parcursul redactării prezentului raport, s-a identificat cu mare dificultate în ce
constă sprijinul financiar acordat de stat cultelor religioase, atât în ceea ce priveşte
cuantumul sumelor acordate cât şi în ceea ce priveşte aspectele vieţii religioase care
sunt finanţate de către stat. Aceasta deoarece,  în momentul de faţă nu există o
politică clară   şi transparentă a statului în ceea ce priveşte sprijinul acordat
cultelor religioase.
 
Informaţiile prezente în acest raport relevă faptul că sumele de bani acordate de
statul român pentru sprijinirea cultelor s-au modificat substanţial până la sfârşitul
anului 2007, în urma rectifcărilor bugetare, în raport cu sumele prevăzute iniţial prin
legea bugetului de stat pe anul 2007.În raport cu rectificările bugetare pe anul 2007,
sprijinul financiar acordat cultelor pe anul 2008, prin legea bugetului de stat, a
crescut semnificativ. Această evoluţie a sprijinului financiar nu este făcută publică,
aşa cum ar fi firesc, de către Secretariatul de Stat pentru Culte, instituţie menită a
face transparentă relaţia dintre autorităţile publice şi culte. În măsura  în care există
informaţii, acestea sunt inexacte şi publicate tardiv.
 
De altfel, studiul de faţă scoate în evidenţă faptul că există destule autorităţi publice
locale  şi centrale care nu-şi respectă obligaţiile care le revin potrivit prevederilor
Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică respectiv a
Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, în ceea ce
priveşte sprijinul acordat cultelor.
 
De cele mai multe ori sumele semnificative de bani acordate de stat în anul 2007
cultelor recunoscute nu au venit în întâmpinarea „nevoilor reale” ale tuturor
acestora. Cereri specifice făcute de culte minoritare, mai ales în ceea ce priveşte
suplimentarea de posturi pentru personal  clerical  şi neclerical nu au fost soluţionate
în nici un fel, din diverse motive. 
 
Unul dintre acestea ar fi că sprijinul financiar se acordă conform principiului
proporţionalităţii. Pe de o parte, în ceea ce priveşte unele culte, informaţiile statului
în legătură cu populaţia de enoriaşi nu a fost actualizată, astfel că sprijinul financiar
acordat nu vine în întâmpinarea nevoilor unui număr crescând de enoriaşi care
implică şi  intensificarea procesului de construcţie de noi biserici. Pe de altă parte,
criteriul proporţionalităţii dezavantajează cultele cu număr mic de enoriaşi, care nu
au posibilitatea să se autofinanţeze. Astfel, aplicarea acestui principiu pune în
pericol  sustenabilitatea financiară a unora dintre cultele minoritare. 
  
Este recomandabil ca principiul proporţionalităţii să fie coroborat cu aplicarea
în practică a sintagmei prezente în lege  referitoare la „nevoile reale” ale
cultelor. Acest lucru se poate realiza printr-o analiză obiectivă din partea
statului român a acestor nevoi  şi prin luarea în considerare a cererilor venite
din partea cultelor. Lucrul acesta se întâmplă destul de rar, şi în pofida existenţei
unor proceduri cu privire la obţinerea de fonduri în anumite domenii ale vieţii
religioase, acestea se obţin de cele mai multe ori pe căi mai puţin formale.
 
Este demn de remarcat că  sume importante de bani se alocă  cultelor din Fondul de
rezervă la dispoziţia Guvernului, folosit în general pentru finanţarea unor cheltuieli
urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar. Acest lucru se
întâmplă fără ca Guvernul să justifice în ce constă caracterul urgent şi neprevăzut al
acestor cheltuieli, ceea ce nu permite o analiză a obiectivităţii în acordarea de astfel
de sume.
 
Concluziile acestui raport conduc la ideea că principlaul beneficiar al sprijinului
financiar acordat de stat pentru programele sociale, pe perioada 2006-2007 a fost
cultul ortodox. Deşi preponderenţa adepţilor cultului ortodox pare a justifica această
situaţie este de remarcat că guvernul  şi-a propus sprijinirea rolului social al
„bisericii” în general, deci  şi a cultelor minoritare. Cu  toatea acestea, nu a fost
formulată o politică transparentă  referitoare la beneficiarii  şi obiectivele acestui
sprijin.
 
Un obiectiv asumat de Guvernul României pe perioada 2004-2008 este acela al
formulării unei politici în domeniul vieţii confesionale româneşti, avându-se în
vedere patru mari coordonate: relaţia stat-culte sau asociaţii religioase, relaţia dintre
culte, relaţia dintre culte, asociaţii religioase  şi indivizi  şi relaţia dintre culte,
asociaţii religioase şi viaţa socială.
 
Însă în lipsa unei politici transparente, este greu de apreciat în ce măsură statul
român a atins obiectivele propuse. Cert este că, adesea, aceste obiective vin în
contradicţie sau nu vin în întâmpinarea nevoilor cultelor şi asociaţiilor recunoscute,
la a căror dezvoltare şi protecţie, statul român şi-a propus să vegheze.   
 
ANEXA 1 –  Lege nr. 489/2006 din 28 decembrie 2006  privind libertatea
religioasă şi regimul general al cultelor
 
 
   CAPITOLUL I
 
  Dispoziţii generale
 
 
   Art. 1. – (1) Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de
gândire, de conştiinţă  şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României,
potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte. 
   (2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o
credinţă religioasă contrară convingerilor sale  şi nici nu poate fi supus vreunei
discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa,
apartenenţa ori neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori
pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase. 
   Art. 2. – (1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau
de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public
sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie
religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă. 
   (2)  Libertatea  de  a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor
restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege  şi constituie măsuri necesare
într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii
sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului. 
   Art. 3. – (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia
religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri. 
   (2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără
consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să îşi
aleagă singur religia. 
   Art. 4. – Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau grupare religioasă din
România este liberă de a stabili  şi menţine relaţii ecumenice  şi frăţeşti cu alte
persoane, culte sau grupări religioase  şi cu organizaţiile intercreştine  şi
interreligioase, la nivel naţional şi internaţional. 
   Art. 5. – (1) Orice persoană are dreptul să îşi manifeste credinţa religioasă în mod
colectiv, conform propriilor convingeri şi prevederilor prezentei legi, atât în structuri
religioase cu personalitate juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică. 
   (2) Structurile religioase cu personalitate juridică reglementate de prezenta lege
sunt cultele  şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt
grupările religioase.    
   (3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber structura asociaţională în care îşi
manifestă credinţa religioasă: cult, asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile
prezentei legi. 
   (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase  şi grupările religioase au
obligaţia să respecte Constituţia  şi legile  ţării  şi să nu aducă atingere securităţii
publice, ordinii, sănătăţii  şi moralei publice, precum  şi drepturilor  şi libertăţilor
fundamentale ale omului. 
   (5) Este  interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile
religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de
recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată  şi-a
dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta. 
   (6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu
autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat. 
   Art. 6. – (1) Gruparea religioasă este forma de asociere fără personalitate juridică a
unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă  şi în mod liber, adoptă,
împărtăşesc şi practică o credinţă religioasă. 
   (2)  Asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în
condiţiile prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc  şi
practică aceeaşi credinţă religioasă. 
   (3) O asociaţie religioasă poate deveni cult în condiţiile prezentei legi. 
 
   CAPITOLUL II
 
  Cultele 
 
 
   SECŢIUNEA 1
 
  Relaţiile dintre stat şi culte
 
 
   Art. 7. – (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-
caritabil, cultural  şi de parteneriat social, precum  şi statutul lor de factori ai păcii
sociale. 
   (2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române  şi al
celorlalte biserici  şi culte recunoscute în istoria naţională a României  şi în viaţa
societăţii româneşti. 
   Art. 8. – (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se
organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi,
în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. 
   (2) De  asemenea,  sunt persoane juridice  şi părţile componente ale cultelor, aşa
cum sunt menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc
cerinţele prevăzute în acestea.    
   (3) Cultele  funcţionează cu respectarea prevederilor legale  şi în conformitate cu
propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor
credincioşi. 
   (4) Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în
România. 
   Art. 9. – (1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice
credinţă religioasă sau ideologie atee. 
   (2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile
sale, nu va promova  şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de
discriminări faţă de vreun cult. 
   (3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun  şi
sprijină activitatea acestora. 
   (4) Statul român, prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual-
culturală şi socială în străinătate a cultelor recunoscute în România. 
   (5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu cultele recunoscute atât parteneriate
în domeniile de interes comun, cât  şi acorduri pentru reglementarea unor aspecte
specifice tradiţiei cultelor, care se supun aprobării prin lege. 
   Art. 10. – (1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor  şi desfăşurarea activităţilor
lor se vor acoperi, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create  şi
administrate în conformitate cu statutele lor. 
   (2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea
activităţilor pe care le desfăşoară. 
   (3)  Statul  promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din
impozitul pe venit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii. 
   (4) Statul  sprijină, la cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor
cetăţeni români  şi cu nevoile reale de subzistenţă  şi activitate, salarizarea
personalului clerical şi neclerical aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu
contribuţii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult
cu venituri reduse, în condiţiile stabilite prin lege. 
   (5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să
contribuie la cheltuielile unui cult religios. 
   (6) Cultele recunoscute pot beneficia,  la cerere, de sprijin material din partea
statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi
construcţii noi, în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ,
şi cu nevoile reale. 
   (7)  Statul  sprijină activitatea cultelor recunoscute  şi în calitate de furnizori de
servicii sociale. 
   (8)  Autorităţile publice asigură oricărei persoane, la cerere, dreptul de a fi
consiliată potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei
religioase. 
   Art. 11. – Sprijinul statului constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile
legii.    
   Art. 12. – Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele
locale, precum şi respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă
de la autorităţile publice locale ori centrale se supun controlului statului. 
   Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte, precum  şi cele dintre asociaţii  şi grupuri
religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc. 
   (2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare
şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase. 
   (3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a unei activităţi religioase,
care se desfăşoară potrivit legii, se pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale. 
   Art. 14. – (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de
reprezentare. 
   (2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează
şi se organizează de către culte potrivit  propriilor statute, regulamente  şi coduri
canonice. 
   (3) Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului
Culturii şi Cultelor. 
   (4) Unităţile de cult nou-înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin
financiar, în condiţiile legii. 
   Art.  15.  –  Sigiliile  şi  ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate
locală de cult trebuie să conţină  şi denumirea oficială sub care cultul a fost
recunoscut ori iniţialele acestuia. 
   Art. 16. – (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice
limbă consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va  ţine  şi în limba
română. 
   (2)  În  relaţiile oficiale cu autorităţile statului, cultele recunoscute folosesc limba
română. 
 
 
   SECŢIUNEA a 2-a
 
  Recunoaşterea calităţii de cult
 
 
   Art. 17. – (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeşte prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii  şi Cultelor, de către asociaţiile
religioase care, prin activitatea  şi numărul lor de membri, oferă garanţii de
durabilitate, stabilitate şi interes public. 
   (2) Recunoaşterea statutelor  şi a codurilor canonice se acordă în măsura în care
acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor, securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi
moralei publice sau drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 
   Art.  18.  –  Asociaţia religioasă care solicită recunoaşterea calităţii de cult va
formula o cerere în acest sens la Ministerul Culturii  şi Cultelor, însoţită de
următoarea documentaţie:    
   a)  dovada  că este constituită legal  şi funcţionează neîntrerupt pe teritoriul
României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani; 
   b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr de membri cetăţeni români
cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din populaţia României, conform
ultimului recensământ; 
   c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de organizare şi funcţionare, care să
cuprindă: denumirea cultului, structura sa de organizare centrală şi locală, modul de
conducere, administrare şi control, organele de reprezentare, modul de înfiinţare  şi
desfiinţare a unităţilor de cult, statutul personalului propriu, precum  şi prevederile
specifice cultului respectiv. 
   Art. 19. – (1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul
Culturii  şi Cultelor înaintează Guvernului documentaţia de recunoaştere a cultului,
însoţită de avizul său consultativ, întocmit pe baza documentaţiei depuse. 
   (2)  Dacă documentaţia este incompletă sau statutele conţin prevederi contrare
legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de
soluţionare se prelungeşte corespunzător. 
   Art. 20. – (1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunţă
asupra cererii, prin hotărâre de recunoaştere sau de respingere motivată. 
   (2) Hotărârea Guvernului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi
poate fi atacată în justiţie, conform legii. 
   (3) În caz de respingere a cererii, asociaţia religioasă poate solicita reluarea
procedurii de recunoaştere a calităţii de cult, numai dacă prezintă dovezi din care să
rezulte că au încetat temeiurile care au dus la soluţia de respingere. 
   (4) Drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de cult recunoscut se pot exercita de la
data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de recunoaştere a acestuia. 
   Art. 21. – Guvernul, prin hotărâre, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor,
poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul
aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 
   Art. 22. – (1) Modificarea şi completarea statutelor de organizare şi funcţionare sau
codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaştere, Ministerului Culturii
şi Cultelor. 
   (2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum
şi neemiterea acestora  în termenele prevăzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile
legii. 
 
   SECŢIUNEA a 3-a
 
  Personalul cultelor
 
 
   Art. 23. – (1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit
propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.    
   (2) Personalul cultelor poate fi sancţionat disciplinar pentru încălcarea principiilor
doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau
reglementări. 
   (3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat să
dezvăluie faptele încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în considerarea statutului
lor. 
   (4) Exercitarea  funcţiei de preot sau orice altă funcţie care presupune exercitarea
atribuţiilor de preot fără autorizaţia sau acordul expres dat de structurile religioase,
cu sau fără personalitate juridică, se sancţionează potrivit legii penale. 
   Art. 24. – (1) Salariaţii şi asiguraţii cultelor ale căror case de pensii sunt integrate
în sistemul asigurărilor sociale de  stat vor fi supuşi prevederilor legislaţiei privind
asigurările sociale de stat. 
   (2)  Salariaţii  şi asiguraţii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de
pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de către organele de conducere ale
cultelor, în conformitate cu statutele acestora şi în acord cu principiile generale ale
legislaţiei privind asigurările sociale de stat. 
   Art.  25.  –  Personalul  clerical  şi cel asimilat, precum  şi personalul monahal
aparţinând cultelor recunoscute este scutit de îndeplinirea serviciului militar. 
   Art. 26. – (1) Cultele pot avea organe proprii de judecată religioasă pentru
problemele de disciplină internă, conform statutelor şi reglementărilor proprii. 
   (2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv
prevederile statutare şi canonice. 
   (3)  Existenţa organelor proprii de judecată nu înlătură aplicarea legislaţiei cu
privire la contravenţii şi infracţiuni în sistemul jurisdicţional. 
 
 
   SECŢIUNEA a 4-a
 
  Patrimoniul cultelor
 
 
   Art. 27. – (1) Cultele recunoscute  şi unităţile lor de cult pot avea  şi dobândi, în
proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi imobile, asupra cărora pot dispune
în conformitate cu statutele proprii. 
   (2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct  şi exclusiv cultului, stabilite
conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia  şi practicile fiecărui cult,
dobândite cu titlu, sunt insesizabile  şi imprescriptibile  şi pot fi înstrăinate doar în
condiţiile statutare specifice fiecărui cult. 
   (3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea bunurilor sacre confiscate în
mod abuziv de stat în perioada 1940-1989, precum şi a celor preluate fără titlu. 
   Art. 28. – (1) Unităţile locale ale cultelor pot avea  şi întreţine, singure sau în
asociere cu alte culte, cimitire  confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele   
confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deţinător. Identitatea
confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege. 
   (2) În localităţile în care nu există cimitire comunale şi unele culte nu au cimitire
proprii, persoanele decedate care aparţineau cultelor respective pot fi înhumate
potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcţiune. 
   (3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparţinând cultelor mozaic  şi
musulman. 
   (4)  Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire
comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate. 
   (5) Cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează astfel încât să aibă sectoare
corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcţionează în
localitatea respectivă. 
   Art. 29. – (1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce  şi valorifica obiectele  şi
bunurile necesare activităţii de cult, în condiţiile legii. 
   (2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fără
plata taxelor către organele de gestiune colectivă a drepturilor de autor. 
   Art. 30. – Bunurile bisericeşti sau similare din străinătate, proprietate a statului
român ori a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale
semnate de statul român, la solicitarea celor interesaţi. 
   Art. 31. – (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribuţii,
donaţii, succesiuni -, precum şi orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul
unui cult nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare. 
   (2)  Persoanele  care  părăsesc un cult recunoscut nu pot emite pretenţii asupra
patrimoniului cultului respectiv. 
   (3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se soluţionează pe cale
amiabilă, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun. 
   (4) În cazul retragerii calităţii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei
legi sau al dizolvării, destinaţia patrimoniului este cea stabilită prin statutul acestuia. 
 
 
   SECŢIUNEA a 5-a
 
  Învăţământul organizat de culte
 
 
   Art. 32. – (1) În învăţământul de stat şi particular, predarea religiei este asigurată
prin lege cultelor recunoscute. 
   (2) Personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul
cultului pe care îl reprezintă, în condiţiile legii. 
   (3) În cazul în care un cadru didactic săvârşeşte abateri grave de la doctrina sau
morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la
desfacerea contractului individual de muncă.    
   (4) La cerere, în situaţia în care conducerea  şcolii nu poate asigura profesori de
religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face dovada studierii
religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi aparţin. 
   Art. 33. – (1) Cultele au dreptul să înfiinţeze  şi să administreze unităţi de
învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum şi
a altor specialişti necesari activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute
de lege. 
   (2) Fiecare cult este liber să îşi stabilească forma, nivelul, numărul  şi planul de
şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ proprii, în condiţiile prevăzute de lege. 
   Art. 34. – (1) Cultele îşi elaborează planurile şi programele de învăţământ pentru
învăţământul teologic preuniversitar şi programele pentru predarea religiei. Acestea
se avizează de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi se aprobă de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării. 
   (2)  Pentru  învăţământul superior, planurile  şi programele de învăţământ se
elaborează de instituţiile de învăţământ, cu acordul cultului respectiv, şi se aprobă de
senatele universitare. 
   Art. 35. – (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic integrate în
învăţământul de stat se recunoaşte de către Ministerul Educaţiei  şi Cercetării, în
condiţiile prevăzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor
religioase în cauză. 
   (2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în
învăţământul de stat se numeşte de către organele statutare ale cultelor, în
conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care predă religia în  şcoli
trebuie să îndeplinească prevederile Legii privind Statutul personalului didactic nr.
128/1997, cu modificările şi completările ulterioare. 
   Art. 36. – (1) În centrele de plasament organizate de instituţiile publice, particulare
sau aparţinând cultelor, educaţia religioasă a copiilor se face conform apartenenţei
lor religioase. 
   (2) În centrele de plasament, indiferent de finanţator, educaţia religioasă a copiilor
cărora nu li se cunoaşte religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin
actele normative incidente în acest domeniu. 
   Art. 37. – Salarizarea personalului didactic  şi administrativ din unităţile de
învăţământ teologic neintegrate în învăţământul de stat se asigură de către culte. La
cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii  şi Cultelor, poate asigura o
contribuţie la salariu, proporţional, în raport de numărul membrilor acestora. 
   Art. 38. – Echivalarea  şi recunoaşterea diplomelor  şi a certificatelor de studii
teologice obţinute în străinătate se fac în condiţiile prevăzute de lege. 
   Art. 39. – (1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinţa  şi administra forme de
învăţământ confesional de toate nivelurile, profilurile  şi specializările, în condiţiile
legii.   
 
   (2) Diplomele pentru absolvenţii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particular,
confesional, organizate de cultele religioase se eliberează potrivit legislaţiei în
vigoare. 
   (3) Statul va susţine financiar învăţământul confesional, în condiţiile legii. 
   (4)  Unităţile de învăţământ confesional dispun de autonomie organizatorică  şi
funcţională, potrivit statutelor şi canoanelor lor, în concordanţă cu prevederile legale
ale sistemului naţional de învăţământ. 
   (5)  În  învăţământul confesional se pot înscrie elevi sau studenţi, indiferent de
religie sau confesiune, garantându-se libertatea educaţiei religioase a acestora,
corespunzătoare propriei religii sau confesiuni. 
 
   CAPITOLUL III
 
  Asociaţiile religioase
 
 
   Art. 40. – (1) Libertatea religioasă se poate exercita  şi în cadrul asociaţiilor
religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane,
cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării
unei credinţe religioase. 
   (2)  Asociaţia religioasă dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în
Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei
circumscripţie teritorială îşi are sediul. 
   Art. 41. – (1) Oricare dintre asociaţi, pe baza împuternicirii date de ceilalţi, poate
formula o cerere de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase. 
   (2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente: 
   a) actul constitutiv, în formă autentică, în care se vor arăta obligatoriu denumirea
asociaţiei religioase, care nu poate fi identică sau asemănătoare cu cea a unui cult
sau a altei asociaţii religioase recunoscute, datele de identificare  şi semnăturile
asociaţilor, sediul, patrimoniul iniţial, de cel puţin două salarii brute pe economie,
alcătuit din aportul în natură sau în bani al asociaţilor, precum şi primele organe de
conducere; 
   b) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul asociaţiei religioase, care trebuie să
cuprindă: structura sa de organizare centrală  şi locală, modul de conducere,
administrare  şi control, modul de înfiinţare  şi desfiinţare a unităţilor locale,
drepturile şi obligaţiile membrilor, principalele activităţi pe care asociaţia religioasă
înţelege să le desfăşoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale, alte prevederi
specifice asociaţiei religioase respective; 
   c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial; 
   d) avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor; 
   e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberată de Ministerul Justiţiei. 
   Art. 42. – (1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere  şi a
documentelor prevăzute la art. 41 alin. (2), judecătorul desemnat de preşedintele  instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei
în Registrul asociaţiilor religioase. 
   (2)  Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea  prin care s-a dispus înscrierea se
comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află
sediul asociaţiei religioase, pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de
înscriere în Registrul asociaţiilor religioase. 
   Art. 43. – Asociaţiile religioase pot înfiinţa filiale cu personalitate juridică, în
conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevăzute la art. 41 şi 42. 
   Art.  44.  –  (1)  Asociaţiile religioase beneficiază de facilităţi fiscale legate de
activitatea lor religioasă, în conformitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
cu modificările şi completările ulterioare. 
   (2) Asociaţiilor religioase li se aplică în mod corespunzător şi prevederile art. 10
alin. (2) şi ale art. 15, 16 şi 28. 
   Art. 45. – Dizolvarea asociaţiei religioase se pronunţă de instanţa competentă
atunci când, prin activitatea sa, asociaţia religioasă aduce atingeri grave securităţii
publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice, drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului ori când asociaţia religioasă urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a
constituit. 
   Art. 46. – Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări  şi
completări prin Legea nr. 246/2005. 
   Art. 47. – (1) Asociaţiile existente, constituite în conformitate cu reglementările
legale privind asociaţiile  şi fundaţiile, care au ca obiect de activitate principal
exercitarea unei credinţe religioase  şi care doresc să dobândească statutul de
asociaţie religioasă vor depune la judecătoria unde sunt înregistrate o cerere de
transformare a asociaţiei şi de radiere a ei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi
de înregistrare în Registrul asociaţiilor religioase ţinut de grefa aceleiaşi judecătorii,
însoţită de documentaţia prevăzută la art. 41. 
   (2) Cererea va fi semnată de organele statutare de conducere ale asociaţiei,
arătându-se expres dorinţa transformării asociaţiei iniţiale în asociaţie religioasă. 
   (3)  Judecătorul-delegat se va pronunţa atât asupra transformării asociaţiei, cât  şi
asupra înregistrării asociaţiei religioase, stabilind şi perioada în care asociaţia a avut
ca obiect de activitate exercitarea unei credinţe religioase. 
   (4) Perioada stabilită de instanţă va fi luată în considerare şi se va adăuga perioadei
de funcţionare a asociaţiei religioase, în vederea dobândirii calităţii de cult
recunoscut. 
   Art. 48. – (1) În toate cererile  şi acţiunile în justiţie privitoare la dobândirea sau
pierderea calităţii de asociaţie religioasă, judecata se face cu prezenţa procurorului şi
cu citarea reprezentantului Ministerului Culturii şi Cultelor. 
   (2)  Încheierile  sau hotărârile pronunţate de către instanţă în cauzele privitoare la
asociaţiile religioase pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare, la
tribunal.   
 
   CAPITOLUL IV
 
  Dispoziţii tranzitorii şi finale
 
 
   Art. 49. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, în România funcţionează
18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integrantă din prezenta lege. 
   (2) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele din
România prevăzute în anexă vor prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului
Culturii şi Cultelor, pentru recunoaşterea lor. 
   (3)  Recunoaşterea se realizează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Culturii  şi Cultelor,  şi se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I. Dispoziţiile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. 
   Art. 50. – (1) Orice modificare sau  completare a prezentei legi se realizează cu
consultarea prealabilă a cultelor recunoscute  şi cu respectarea normelor legale
privind transparenţa decizională. 
   (2)  Reprezentanţii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitaţi la
dezbaterea în Parlament  şi în comisiile acestuia a proiectelor de acte normative
privitoare la viaţa religioasă, la activitatea cultelor, de educaţie  şi de învăţământ
confesional, de asistenţă socială şi de patrimoniu naţional privind cultele. 
   Art. 51. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 177/1948 pentru
regimul general al cultelor religioase, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 178
din 4 august 1948, cu modificările  şi completările ulterioare, precum  şi orice alte
dispoziţii contrare se abrogă. 
 
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor
art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 
    
PREŞEDINTELE CAMEREI     p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DEPUTAŢILOR 
 
BOGDAN OLTEANU    DORU IOAN TĂRĂCILĂ
 
    Bucureşti, 28 decembrie 2006.  Nr. 489.   
  
 ANEXĂ
  
LISTA
cultelor recunoscute în România
    
───────────────────────────────────────────────
Nr.
Crt.     Denumirea cultului
─────────────────────────────────────────────── 
1.   BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
 2.   EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
 3.   BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
 4.   BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
 5.   ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
 6.   BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
 7.   BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
 8.   BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
 9.   BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
10.   BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
11.   UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
12.   BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA – UNIUNEA
BISERICILOR
      CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
13.   BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
14.   UNIUNEA PENTICOSTALĂ – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ
DIN ROMÂNIA
15.   BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A  ŞAPTEA DIN
ROMÂNIA
16.   FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
17.   CULTUL MUSULMAN
18.   ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA
───────────────────────────────────────────────  
  
ANEXA 2 – Lista Hotărârilor de Guvern din cursul anului 2007 care au
avut ca obiect sprijinirea cultelor

 
 
1.  H.G. nr. 376/2007 din 25/04/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Mănăstirea Antim, Bucureşti, din cadrul Patriarhiei Române;
2.  H.G. nr. 423/2007 din 09/05/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Patriarhia Bisericii Ortodoxe  Române  şi Arhiepiscopia Română Unită cu
Roma, Greco-Catolică, Alba Iulia şi Făgăraş;
3.  H.G. nr. 544/2007 din 06/06/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului pe anul 2007, pentru Federaţia Comunităţilor
Evreieşti din România;
4.  H.G. nr. 839/2007 din 01/08/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Patriarhia Română;
5.  H.G. nr. 900/2007 din 07/08/2007 modificarea art. 1 din H.G. nr. 839/2007
privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii şi Cultelor din Fondul
de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe
anul 2007, pentru Patriarhia Română;
6.  H.G. nr. 914/2007 din 07/08/2007 privind transmiterea unei părţi dintr-un
imobil aflat în domeniul public al statului din administratrea Ministerului
Apărării  în administrarea Ministerului Culturii  şi Cultelor, pentru
Mănăstirea „Sfintei Cruci” din Oradea;
7.  H.G. nr. 987/2007 din 28/08/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru
Mănăstirea secu, judeţul Neamţ, Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei;
8.  H.G. nr. 1148/2007 din 26/09/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului pe anul 2007;
9.  H.G. nr. 1218/2007 din 10/10/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului;  

 
10. H.G. nr. 1275/2007 din 17/10/2007 privind darea în administrarea 
Ministerului Culturii şi Cultelor a unui imobil trecut în proprietatea publică
a statului;
11.  H.G. nr. 1333/2007 din 31/10/2007 privind completarea art. 1 din H.G. nr.
1148/2007 din 26/09/2007 privind suplimentarea bugetului Ministerului
Culturii şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului
pe anul 2007;
12. H.G. nr. 1508/2007 din 12/12/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului, pentru Arhiepiscopia Ortodoxă Romînă din Alba
Iulia;
13. H.G. nr. 1575/2007 din 19/12/2007 privind suplimentarea bugetului
Ministerului Culturii  şi Cultelor din Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului; 
________________________________________________________   
 
Asocia ia pentru Ap rarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki
(APADOR-CH)
Str. Pictor Nicolae Tonitza Nr. 8, Sector 3, 030113 Bucure ti
Telefon/Fax: (40) (21) 312.45.28 / (40) (21) 312.37.11
E-mail: office@apador.org
Web: http://www.apador.org

Copyright 2008 APADOR-CH

, , ,

  1. Premiere şi concurs: precizări « Hunedoara Evanghelică

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: